Site-ul sinodultalharesc.tk mai publica si aiureli din cand in cand

Iata ce putem citi intr-o postare pe sinodultalharesc.tk :

Arhimandrit Epifanie Teodoropulos este unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti ai secolului nostru, din Grecia. În acest articol vom putea afla răspunsurile sale la următoarele probleme ridicate și de pseudo-sinodul din Creta, cu extrase din cartea Cele doua extreme, Ecumenismul si Stilismul, Tratat epistolar, II, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006, pp. 132-138. In extras: “Mici indemnuri de marturisire a credintei ortodoxe ale sfintilor, marilor duhovnici si teologi, Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, pp. 52-60”:

  • rugăciunea in comun cu ereticii si schismaticii;
  • cel ce propovaduieste invataturi eretice;
  • transmiterea Harului si savarsirea Sfintelor Taine la cel ce propovaduieste invataturi eretice;
  • dreptul încetării pomenirii celui ce propovăduiește invataturi eretice la Sfintele Slujbe potrivit cu canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol;
  • scopul canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol;
  • cum se cuvine a se purta cei care inceteaza pomenirea cu cei ce au impartasire cu cei ce propovaduiesc invataturi eretice.

Despre rugaciunea in comun cu ereticii si schismaticii

“Fara indoiala ortodocsii nu trebuie sa se roage, altfel spus nu trebuie sa aiba impartasire religioasa cu ereticii (papistasii, protestantii etc.). (Lucru valabil si in privinta schismaticilor). Daca insa cineva se roaga (sau, atfel spus, are impartasire) cu ereticii este numai calcator al Sfintelor Canoane, vrednic de pedepse bisericesti, si nu devine automat eretic. Este posibil sa creada ortodox, sa dezaprobe invataturile straine, dar sa nu considere ceva rau legaturile religioase cu eterodocsii. Unul ca acesta este un cumplit calcator al Sfintelor Canoane, dar nu eretic, cum am spus.” ( p.52)

Despre cel ce propovaduieste invataturi eretice

“Daca insa nu se opreste aici, ci propovaduieste invataturi eretice, atunci se schimba lucrurile, in acest caz este eretic. Si este eretic deoarece propovaduieste invataturi eretice, chiar daca nu are nicio impartasire cu alti eretici. Ereticii sunt de doua feluri: cei pe care Biserica i-a osandit si i-a taiat de la Trupul ei si cei care nu au fost osanditi inca de Biserica si nu au iesit de bunavoie din ea.” (Arhimandritul Epifanie Teodoropulos p. 52-53)

Nota: “Este trebuinta de mare atentie aici. Suntem datori sa distingem bine doua situatii: … una este cel care propovaduieste invataturi eretice, dar nu a iesit din Biserica si nu s-a rupt de ea si alta cel care a iesit de bunavoie din ea (si si-a fondat propria “biserica” ori s-a alipit de alta eretica sau schismatica) sau s-a rupt de Biserica dupa judecarea si condamnarea sa.” (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, p.55)

Nota noastra: si dupa ce distingem ce facem?

Asadar avem:
1. Eretici pe care Biserica i-a osandit si i-a taiat de la Trupul ei prin condamnare sinodala sau au iesit de bunavoie din ea si (si-au fondat propria “biserica” ori s-au alipit de alta eretica sau schismatica)
Cu acestia “niciun ortodox nu trebuie sa aiba vreo impartasire” (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, p.55).

2. Eretici care nu au fost osanditi inca de Biserica si nu au iesit de bunavoie din ea
Impartasirea cu acestia (pana la condamnarea sinodala) “este lasata de Sfintele Canoane la libera judecata a fiecarui credincios ortodox” (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, p.55).

Nota: “Un astfel de caz este si cel al patriarhului (Este vorba de Patriarhul Constantinopolului, Athenagora, despre care Sfantul Iustin Popovici marturisea: “Patriarhul Constantinopolului? Acesta prin comportamentul sau neo-papistas, atat in ganduri cat si in fapte, de ani buni incoace sminteste constiintele ortodoxe, negand Adevarul unic si prea drept al Credintei si Bisericii Ortodoxe recunoscand catolicismul si alte erezii ca avand aceeasi cinste si valoare cu Adevarul, cat si pe pontiful suprem, cu toata mandria lui demonica si anti-ecleziala. Si pregateste de mai inainte cu o usuratate si rapiditate sinucigasa, dupa modelul Vaticanului, acest asa-numit “Mare Sinod Panortodox”, nu pe o tema de vaza evanghelica si sfant-traditionala a mantuirii omului si a lumii, ci pe o tematica scolastico-protestanta limpede. Il pregateste bineinteles, ca un turn Babel al lumii contemporane anarhiste si nihiliste, fara participarea adevaratilor marturisitori ortodocsi, purtatori ai Credintei, Teologiei, Traditiei si Eclesiologiei Ortodoxe. In ultima vreme, patriarhul Athenagoras a devenit obarsia anarhismului si nihilismului in lumea ortodoxa. Aghioritii il numesc, pe drept cuvant, eretic si apostat, in epistolele lor adresate catre el deschis prin intermediul presei”). Patriarhul Athenagora a propovaduit lucruri eretice, dar nu a fost osandit pana astazi de Biserica si nici el nu a renegat Biserica, nici n-a iesit din ea. A ramas in Biserica si lucreaza în ea.” (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, pp. 52-54).

a) Despre transmiterea Harului si depsre savarsirea Sfintelor Taine la cel ce propovaduieste invataturi eretice dar nu a fost osandit inca de Biserica si nu a iesit de bunavoie din ea:
“Prin urmare (n.n. patriarhul Athenagora) este inca transmitator al harului.Savarseste Tainele .” ( p.53) .

Nota noastra : cine ne garanteaza ca este asa? Daca nu este asa ce facem? Mai bine ne pazim decat sa riscam o comuniune cu ereticii

b) Ce trebuie sa facem atunci cand cineva propovaduieste invataturi eretice dar nu a fost osandit inca de Biserica si nu a iesit de bunavoie din ea?

I) Sa ne rugam pentru dezmeticirea si pocainta lui.

II) Sa protestam impotriva lui si sa ne luptam potrivit cu canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Canonul 15 confera dreptul incetarii pomenirii celui ce propovaduieste invataturi eretice la Sfintele Slujbe.

i) Despre dreptul incetarii pomenirii celui ce propovaduieste invataturi eretice potrivit cu canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol:

  • “Adica avem dreptul, ingaduit de Sfintele Canoane, sa incetam pomenirea aceluia, insa NU SUNTEM OBLIGATI SA FACEM ASTA.” ( p. 56)
  • ”Daca insa CONSTIINTA cuiva nu sufera sa-i pomeneasca numele, are dreptul sa inceteze a-l pomeni…” (p. 54)
  • “… daca cineva, folosind acest drept, inceteaza pomenirea, bine face, si nu trebuie sa fie mustrat pentru aceasta de ceilalti. Daca un altul, cumpanind anumiti factori, judeca ca nu trebuie sa foloseasca acest drept canonic, ci sa astepte “hotararea sinodala”, nici acesta nu este vrednic de dojana si cu atat mai mult de neimpartasire. In acest caz se pot aplica, modificate oarecum, cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Cel ce pomeneste sa nu dispretuiasca pe cel ce nu pomeneste; iar cel ce nu pomeneste sa nu osandeasca pe cel ce pomeneste” (Rom. 14,3).” (p. 56)

Nota: “Acesta insa este ultimul pas la care poate inainta cineva daca vrea sa nu se afle in schisma si razvratire. Adica poate inceta pomenirea, dar nu va pomeni un alt episcop (numai daca crede ca toata Biserica noastra a cazut in erezie), ci va astepta, asa cum am scris in “Tratatul epistolar”, cu constiinta linistita, judecata Sinodului”. (p. 54)

ii) Despre scopul canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol:
– “Atunci, ma vei intreba: “Care este castigul nostru din evitarea pomenirii patriarhului (n.n. Athenagora), de vreme ce avem impartasire cu episcopul Driinupolei, de pilda, care il pomeneste pe patriarh? Nu ne molipsim de la el impartasindu-ne indirect cu cel care propovaduieste invataturi eretice?” Dar incetarea pomenirii inainte de “hotararea sinodala” si condamnare, nu are scopul de a evita molipsirea cu erezia propovaduita? Nu, fratele meu! Daca ar fi avut acest scop, atunci Canoanele nu ar fi dat dreptul incetarii pomenirii, din pricina ereziei, inainte de “hotararea sinodala”, ci ar fi legiferat clar obligatia incetarii pomenirii sub amenintarea de pedepse grele.Incetarea pomenirii pentru erezie inainte de “hotararea sinodala” are alt scop. Ea constituie energicul si ultimul protest al constiintei ortodoxe. ”Atunci cand se creeaza o tulburare, ea da o iesire pentru cei care se smintesc, astfel incat Biserica sa se grabeasca spre solutionarea problemei. Nu exista primejdia sa ne molipsim, nici de la cei care il pomenesc pe patriarh (n.n. Athenagora) de vreme ce inca nu a fost inca osandit soborniceste, nici, cu atat mai mult, de la cei care au impartasire cu cei care il pomenesc. Sfântul Chiril al Ierusalimului nu s-a molipsit, cu toate ca a primit hirotonia intru episcop de la mitropolitul Acachie al Cezareei, care era arian declarat (si, mai mult decat atat, conducator al unei fractiuni ariene), dar inca se afla in Biserica. Si Sfantul Anatolie a fost hirotonit episcop (si inca patriarh al Constantinopolului) de catre Dioscor, patriarhul Alexandriei care era monofizit si mare aparator al ereziarhului Eutihie. Si aceasta inainte de a fi osandit de Sinodul IV ecumenic. Asadar, daca nu s-a molipsit hirotonia savarsita de episcopi, care propovaduiau invataturi eretice, dar care nu erau condamnati inca de sinod, ci erau in Biserica, cu atat mai mult nu se molipseste prin pomenirea acestora si nici prin impartasirea cu persoanele care din iconomie ii sufera pe aceia si ii pomenesc.” (pp. 56-58).

iii) Despre cum se cuvine a se purta cei care inceteaza pomenirea cu cei ce au impartasire cu cei ce propovaduiesc invataturi eretice:
– “O alta problema: cei care inceteaza pomenirea patriarhului (n.n. Athenagora) cum se vor purta cu cei care au impartasire cu el? Cei care se impartasesc cu patriarhul sunt de doua feluri: cei care cugeta asemenea ca el (cum este Iacov al Americii, Meliton al Calcedonului etc.) si cei care nu sunt de acord cu el (cum sunt aproape toti episcopii Bisericii Greciei).” (p.54)

  1. Cum se cuvine a se purta cei care inceteaza pomenirea cu cei ce au impartasire cu cei ce propovaduiesc invataturi eretice si cugeta asemenea invataturilor eretice?
    Fata de acestia se va comporta ca fata de patriarh. (p. 54-55) Nota noastra : ca fata de un patriarh eretic mai bine zis.
  2. Cum se cuvine a se purta cei care inceteaza pomenirea cu cei ce au impartasire cu cei ce propovaduiesc invataturi eretice dar nu cugeta asemenea invataturilor eretice?
    “Chiar daca acestia se impartasesc cu patriarhul sau cu ceilalti, nu trebuie sa se poarte la fel. Adica nu trebuie sa ajunga pana la incetarea pomenirii acestora. Nu se ingaduie, dupa Sfintele Canoane, evitarea impartasirii cu unii ca acestia. Sfintele Canoane dau dreptul incetarii pomenirii unui episcop sau patriarhului care propovaduieste invataturi eretice, insa nu dau dreptul incetarii pomenirii acelora care, ortodocsi fiind il sufera pe unul ca acesta … din iconomie… si se impartaseste cu el.” (p.55)

Epilog
“Astazi situatia Bisericii Ortodoxe este foarte dureroasa. Poate, in cele din urma, nu va ingadui Dumnezeu sa trecem prin mari incercari. Sa luam aminte! Intru smerenie, intru rugaciune, intru postire, intru umilinta sa cerem luminare de la Domnul ca sa pasim cum trebuie in vremurile care vor veni. Pericolul este indoit pentru Biserica: dintr-o parte ecumenismul manevrat de satana, iar dintr-alta fanatismul pierzator de suflete, care, intunecand adevarul, duce in cele din urma la infricosatoare hula si erezie. Sa ne temem si sa fugim de amandoua! Sa nu ne abatem nici la dreapta, nici la stanga. Sa calatorim pe calea de mijloc si imparateasca. Aceasta este calea Ortodoxiei nealterate, care si pe acrivie stie sa o pastraze si pe iconomie sa o arate.” (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, p.60)

trimis pe email de Adrian Chisa, madular mic al Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca

 

Comentariul nostru : textul de mai sus contine multa viclenie. O amestecare a adevarului cu minciuna! un sofism!Sfintii Parinti se exprimau clar, fara urma de indoiala si interpretare! textul de mai sus este foarte interpretabil si este departe de a fi cu ‘discernamant’. 

Nicio logica nu poate valida aceste texte si rationamente. Cum adica esti indreptatit sa intrerupi comuniunea cu episcopul eretic dar nu ai voie sa intrerupi impartasirea cu cei care se impartasesc cu acel episcop?Pe acelasi principiu merge si Mitropolitul Teofan in scrisoarea catre parintele pamvo de la Radeni: cei care nu au primit sau semnat documentele sinodului din Creta sunt in comuniune cu cei care au semnat si primit acele documente. Exemplu: Patriarhul Antiohiei nu a fost in Creta insa este in comuniune cu BOR, doar a venit in Romania. Mitr Ierotheos Vlachos nu a semnat insa a venit si a slujit cu Teofan. Bulgarii au respins sinodul din Creta ca fiind eretic insa sunt in comuniune cu celelalte biserici autocefale. Cum adica? ma disociez de ceea ce primesti tu ca eretic insa ramanem in comuniune???

Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească

Sf. Nichifor Mărturisitorul: „Şi chemând la sine pe mulţi dreptcredincioşi, îi sfătuia, îi ruga şi îi învăţa să nu se unească cu ereticii, să se ferească de aluatul lor şi să fugă de învăţătura lor ca de muşcătură de viperă”.

Sf. Teodor Studitul: „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş

Sf. Marcu al Efesului: „Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos

Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia

Sf. Antonie cel Mare: „Să nu aveţi nici o împărtăşire cu prea răucredincioşii arieni, că nu are nici o împărtăşire lumina cu întunericul” 

Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată

Exemplele pot continua …oare acesti Sfinti nu aveau discernamant? 

Atentie ce cititi pe internet! Internetul de cele mai multe ori denatureaza si nu este cea mai buna sursa pentru a cunoste credinta ortodoxa!

4 Comments

  1. @Tovarasu Liviu: multumim pentru postarea total ortodoxa ! Ceea ce pot sa spun este cui nu slujesc : ereziei ecumeniste si inselarilor cu Arsenie Boca, Oastea Domnului, Visarionistii, Petrache de la Maglavit, Nil Dorobantu, Veronica de la Vladimiresti, turma lui Ilie, sfintii inchisorilor necanonizati, petru vodisti, legionari si multe alte asemenea inselari.

  2. Situatia nu este chiar atat de simpla si nici nu se intelege din spicuiri aleatorii din Sfintii Parinti.

    1. Sfantul Chiril al Alexandriei a pastrat o vreme comuniunea cu episcopii care il pomeneau pe Teodor al Mopsuestiei.

    2. Multi sfinti din perioada in care a aparut disputa in jurul lui filioque (Sfantul Teofilact al Bulgariei de exemplu) erau pentru iconomie temporara, chiar daca se propavaduia clar o erezie.

    3. Si Sfantul Teodor Studitul spune ca te poti impartasi o vreme cu un episcop, chiar daca acesta pomeneste un eretic.

    4. Canonul 15 al Sinodului I-II chiar lasa alegerea sa ramai comuniune pana la o judecata sinodala. Este foarte adevarat ca sunt laudati cei care se separa, dar totusi exista si cealalta varianta. Si aceasta varianta a mai fost pusa in practica de-a lungul timpului.

    Chiar si dupa “schisma” din 1054, rapoarte liturgice tot s-au pastrat pe ici, pe colo.

    Nu trebuie uitata o chestie: Sfintii Parinti au opere mari, iar doua fraze extrase din aceste opere nu au cum sa sintetizeze intreaga lor gandire pe o anumita tema. Asta apropo si de internetul care denatureaza informatia. E un subiect destul de sensibil si trebuie sa fim atenti ca nu cumva, din dorinta de a nu avea partasie cu erezia sa ajungem in schisma. Lucrurile trebuie punctate echilibrat si cu foarte mult studiu patristic in spate.

    Doamne ajuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*