Comunicat de presa al Arhiepiscopiei Ramnicului

Arhiepiscopia Ramnicului publica urmatoarea informare:

Referitor la știrea apărută în mediul virtual cu privire la un așa zis „nou caz” de întrerupere a pomenirii Arhiepiscopului Râmnicului de către PC Pr. Claudiu Vasile Maria, paroh al Parohiei Pietroasa, Protoieria Drăgășani, Arhiepiscopia Râmnicului precizează următoarele:

Știrea din mediul virtual care anunță acest fapt este falsă și nu relevă adevărul cu privire la situația canonică actuală a Părintelui Vasile Claudiu Maria.

Părintele Vasile Claudiu Maria a declarat oficial, în scris, către Arhiepiscopia Râmnicului că informațiile apărute în mediul online sunt false și că  nu a oprit niciodată comuniunea cu Biserica Ortodoxă Română și nu a avut vreodată intenția să oprească pomenirea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie la sfintele slujbe, rămânând în ascultare canonică față de Chiriarhul Râmnicului.

Sectorul Cultural și comunicații media al Arhiepiscopiei Râmnicului

Comentariul Ortodoxos :

Apreciem interesul “Sectoarelor ” din Episcopia lui Varzanufie si ramane de vazut daca este adevarat acest comunicat de presa, adica daca metodele de represiune ale episcopului Varzanufie dau rezultate. In tara sunt semanalate mai multe cazuri prin care preotii sunt fortati sa semneze tot felul de hartii, jurand credintă in scris episcopului local. Desi in Sfanta Scriptura scrie sa nu se faca juraminte , episcopii romani, din frica, obliga preotii sa semneze adeziuni si juraminte din teama de a nu se intrerue pomenirea si in alte eparhii. De asemenea au fost activati cei de la “urechea si timpanul” care trimit saptamanal informari catre episcopie spionand in stanga si in dreapta. Cei de la episcopie nu au timp fizic pentru a asculta si citi toate “turnatoriile” , barfele si susanalele trimise din “teritoriu”.

“Sectorul ” de mai sus ar trebui sa stie si sa inteleaga ca in cazul in care Chiriarhul Ramnicului este in ascultare fata de Hristos si de Sfintii Parinti , atunci si preotii si mirenii vor ramane in ascultare fata de el. Insa in eparhia Ramnicului ca de altfel in multe din Romania, ep Varzanufie tace, din lasitate, desi cand a primit titul de arhiepiscop a jurat sa apere credinta si sa nu taca. Interesant este ca toata lumea realizeaza ca acesta asa zisa ascultare se face din frica si nu din iubire duhovniceasca. Bietii preoti au devenit niste salariati ,niste functionari,  niste agenti de vanzari care au target lunar de vanzari la lumanari. Ei nu mai au timp sa-si implineasca menirea de preoti ,intrucat trebuie “sa faca bani” pe care trebuie sa-i vireze la “centru”. Ca sa nu mai spunem ca majoritatea preotilor comit ceeace se cheama “simonie” , adica se cumparara postul de preot cu bani. Apoi trebuie sa-si amortizeze “investitia” . Dupa cum ziceam toata lumea(preoti,mireni,episcopi) sunt constienti despre cum se desfasoara lucrurile si merg inainte facandu-se ca nu stiu de asa ceva. Perdanti din acesta “afacere” sunt oamenii simpli care nu inteleg de ce uneori rugaciunile preotilor nu sunt ascultate si nu se intampla nimic dupa ce merg la biserica sa-si rezolve un necaz.

Sa fii episcop in ziua de azi in Romania este o mare “realizare”: esti ca un imparat , nimeni nu iti poate face nimic, dispui dupa bunul plac de fonduri de bani, de vietile oamenilor, umilesti pe cei din jur, nu te intereseaza de Ortodoxie, te doare undeva de Dumnezeu, uneori iti arati “muschii” la cei din jur ca doar esti preasfintit sau preafericit nu? Foarte departe de imaginea patristica a Sfintilor Parinti,care fiind pastori isi puneau viata pentru oile lor. Cine dintre episcopii actuali isi pune viata pentru cei pe care chipurile ii pastoresc? Niciunul. Nu isi pericliteaza nici macar postul de episcop daramite sa-si puna viata. S-au dus vremurile in care episcopii dialogau cu poporul, acum merg la evenimente liturgice insotiti de jandarmi, pun camere video in biserici si manastiri. Dumnezeu nu mai exista in viata lor, atat timp cat solicita prezenta jandarmilor langa ei de fiecare data cand ies in public.

Oameni buni, credeti ca il putem pacali pe Dumnezeu cu acest tip de credinta ? Daca avem un episcop tradator de Hristos credeti ca Dumnezeu ne mai asculta rugaciunile, ne mai trimite tamaduire din cer atat timp cat noi intoarcem spatele Ortodoxiei preferand o mascarada in locul ei? Sau cumva ne-am secularizat si nu mai avem nevoie de Dumnezeu , ne vindecam cu pastile compensate cu cardul de sanatate?

 

4 Comments

  1. Am mai spus-o în public și în particular, dar în general am evitat acest subiect nădăjduind la Mila și Purtarea de grijă a Lui Dumnezeu care poate să lumineze pe orice suflet smerit, doritor sincer de adevăr și mântuire.
    În aceste vremuri tulburi când libertatea de exprimare nu mai ține cont de propriile patimi care aduc întunecime minții și drepturile omului sunt inoculate fiecărui păcătos să poată deveni peste o noapte de dezbateri și inovații geniu sau sfânt, tot mai mulți creștini de-ai noștri care cu siguranță ar fi mai potoliți de zel dacă politica ar fi mai severă, se întrec în afirmații și contradicții – fiecare după religia sa proprie care fără să-și dea seama a luat ființă în cugetul lor, credință pervertită de părere de sine, egoism, mândrie, disperare sau alte patimi.
    Constatarea tristă este că acești zeloși sunt mai mult sau mai puțin îndoctrinați cu duhul mișcării legionare, o gașcă înființată la disperare ca și altele care a făcut în decursul istoriei mai mult rău Sfintei Ortodoxii (Creștinismului) – credința singură mântuitoare stabilită de Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu cel răstignit și Înviat, neschimbabilă și fără a fi compromisă de elemente ideologice extremiste, progresiste sau acedice.

    “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Luca 21; 33)
    “Biserica Mea nici porţile iadului nu o vor birui!” (Matei 16; 18)

    Faptul că naționalismul a fost pus de legionari pe aceeași linie cu Ortodoxia sau deasupra acesteia i-a transformat pe unii în suflete lipsite de discernământ, de răbdare, de înțelepciune și de corecta mărturisire.
    Acești așa ziși mărturisitori de astăzi care au mai frecvent armură “sfânta” tastatură sau “cucernicul” mouse – iată se dezbină și se urăsc între ei aducându-și reproșuri și acuze spre bucuria dracilor și comoda satisfacție a ecumeniștilor.
    Mai mult de atât, având zeificat în subconștient pe primul criminal politic din România – Corneliu Zelea Codreanu și pe “marele” duhovnic Iustin Pârvu îndrăznesc sărmanii de ei induși și de duhul răzvrătit al acestora să critice mai nou pe duhovnicii și adevărații părinți ai Ortodoxiei din România. Părintele Cleopa este acuzat de unii preoți excesiv de tradiționaliști că nu ar fi mărturisit așa cum ar fi trebuit (după mintea lor) împotriva ecumenismului și a ereziilor, constatare falsă, pentru că marele duhovnic a avut poate cele mai tranșante afirmații în acest sens:

    “Sectarii sunt draci fără de coarne și înaintemergătorii lui Antihrist, iar de la catolici nu avem ce lua pentru că Ortodoxia este Biserică întreagă !”

    Un om cu o viață total afieorisită Lui Dumnezeu și Maicii Domnului este judecat de unii care toată viața lor au făcut parte din lumea aceasta deșartă – cu femeie sau bărbat pururea lângă ei, cu satisfacții la tot pasul, șoferi și teologi doar la dezbateri și mai puțin la trăire…
    Recent și părintele Iulian de la Prodromu, alt ascet cu viață sfântă care de peste 50 de ani nu a mai ieșit din Athos este văzut ca dezertor, pentru simplul fapt că s-a retras și mai mult la liniște. Nu m-aș mira să înceapă acești ortodocși cu spirit de protestatari legionari să se ia și de blândul părinte Paisie Olaru care toată viața nu a zis nimic de ecumenism… Sihastrul care stă în pustie și se roagă nu e un bleg ! Chiar dacă vremurile sunt pentru mărturisire, nu toți o fac la fel. Dacă Dumnezeu ar lucra rațional sau logic în viața noastră am fi rași demult de pe fața pământului. Rugăciunea e cea mai importantă mărturisire ! Pocăința este pentru toți și toți putem mărturisi în acest fel, dar darul dreptei cuvântări nu-l are oricine.
    Fraților, eu nu contest pătimirile și statura duhovnicească a părintelui Iustin, dar din păcate partea naționalistă i-a condus mai mult viața, ca dovadă că a fost primul care l-a criticat pe părintele Cleopa, duhovnicul nostru care prin discernământul, promtitudinea, puterea cuvântului plin de har și înțeleciunea sa – ținea lumea, cât a trăit, în pacea Lui Hristos, îndemnând oamenii la rugăciune și buna trezvie fără să judece pe nimeni. Cu toate că a deranjat și preacuvioșia sa sistemul comunist, diferența e că părintele Cleopa a fost prigonit doar în numele credinței. Iar când vorbea de voievozii români se axa numai pe viața lor exemplar ortodoxă. În acea vreme, când după revoluție flacăra credinței în România era ținută frumos de părintele Cleopa, de mărturisitorul din închisori nu se auzea mai nimic… Nici părintele stareț Neonil nu avea o părere prea bună despre părintele Iustin, care din nefericire nu s-a dezis nici la bătrânețe de mișcarea legionară.
    Martirii creștini nu se aruncau ca disperații la mucenicie, ci totul era rânduit de Providență, și nu de voia proprie.

    “Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. “(Matei 26; 39)

    Cel mai elocvent exemplu fiind Mântuitorul Iisus Hristos care s-a răstignit și pentru păcatele, orgoliile și fițele noastre, cele de astăzi.
    Sunt de acord că în conjuctura evenimentelor ce demoralizează bine stabilit societatea umană, o unire între popoare nu se poate face, pentru că diferențele de opinie, religie și cultură sunt în neconcordanță chiar și între ortodocși, iar o unire europeană sau mondială nu ar face altceva decât să resusciteze un Turn Babel mai depravat ca oricând. Dar normal ar fi ca toți să fim una.

    “Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
    Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Galateni 3; 27-28)

    Fericit lucru ar fi să nu mai facem confuzie între eroi și sfinți, între sofism și înțelepciune, între senzațional și lucrarea Lui Dumnezeu în lume, între părerea de sine și voia Lui Dumnezeu, între dezvinovățire și pocăință sau între nebunie și mărturisire.
    Dacă tot s-a ajuns aici, am spus lucrurilor pe nume. Cu iertare celor ce-i voi supăra, nădăjuiesc la rugăciunile Sfinților Părinților noștri și la mijlocirea Maicii Domnului să lumineze pe toți frații ordodocși pentru a trăi în Adevăr și a ne mântui. Amin.

    https://s22.postimg.org/upfm41dz5/cu_paisie_olaru.jpg

    https://s14.postimg.org/elsuo9tlt/parintele_cleopa_ilie555.jpg

    https://s23.postimg.org/jkgqavznf/avva_iulian_2016_5.jpg

    https://s28.postimg.org/w6m6sdhnx/2017_03_20_17_04_31.jpg

    Am scris aceste cuvinte în apărarea marilor noștri părinți ai Ortodoxiei, pe care cu voia Domnului i-am cunoscut indeaproape.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*