Preotul Claudiu Buză săvârșește Utrenie,Vecernie și Liturghie în mod neortodox

Mai jos pr Claudiu Buză aduce inovații în rânduiala Vecerniei,Utreniei și a Sfintei Liturghii. Doar la papistași se face “litughia ” cu cor, pe mai multe voci. În înregistrările de mai jos nu se respecta rânduiala stabilită de Biserică . Rătăcirea acestor inovatori continuă, vai de cei care cad în plasa lor.Culmea este că acești falsificatori ai Ortodoxiei pretind că apără credința și că luptă contra ereziei. De fapt aceștia își apără înșelările fiind aliați ai ecumeniștilor producând confuzie în Biserică. Este necanonic ca să se cănte cu ton coral , cu briz-brizuri, înflorituri și alte dulcegării. Acesta este duhul neoecumeniștilor care schimbă cântările la strană . Sfânta Liturghie este ceva serios nu este un concert coral, cu voci barbătești și feminine amestecate.Pentru cei care scapă de ecumeniști, diavolul le intinde o altă capcană : pseudo-ortodocșii precum Claudiu Buză și cei dimpreună cu el și cu asociația corală ce se aude mai jos.

Oare ce vremuri trăim dacă înșelații au ajuns “să apere” și “să mărturisescă” Ortodoxia?

Cantaretul bisericesc (denumit regional dascal, tarcovnic, psalt, cantor) este potrivit canoanelor un membru al clerului inferior, situat pe prima treapta a ierarhiei bisericesti. Pentru a evita neoranduiala, citetul sau psaltul se hirotesesc de catre episcop, caci nu oricui ii este ingaduit sa citeasca sau sa cante in biserica. (Canonul 15 Laodiceea)

In practica, acest lucru este din ce in ce mai rar intalnit,  cantarea in comun are o tot mai mare raspandire.

Acest fapt constituie una din cauzele pentru care unii dintre cei ce canta in biserica nu constientizeaza indeajuns ca desfasoara o activitate liturgica, o lucrare sfanta, ce nu numai ca nu poate fi comparata cu oricare alta profesie exersata in lume, ci mai ales, nu poate lua forme de manifestare ale altor arte lumesti. Asa se face ca pe calea cantarii, isi fac aparitia o serie de practici si gesturi, straine cadrului eclezial, care tind mai degraba sa risipeasca duhul de rugaciune decat sa-l sustina. Cu alte cuvinte, deviaza sensul real al cantarii liturgice, acela de a face o legatura intre popor si Dumnezeu.

Sminteala prin cantare vine de obicei din partea extremelor. Atat din partea celor care nu au darul cantarii si pregatirea aferenta, dar care totusi aleg sa cante alaturi de ceilalti, cat si din partea celor care au acest dar, cunosc foarte bine cantarea bisericeasca, dar aleg sa le “etaleze”.

Din acest motiv, Parintii Bisericii nu au dat insa numai canoane cu privire la “cine” trebuie sa cante biserici, ci si cu privire la “ce” si “cum” trebuie cantat.

Un asemenea canon este 59 Laodiceea, potrivit caruia trebuie sa se interpreteze numai cantari aprobate de Biserica. Interpretul bisericesc este dator sa execute cantarea bisericeasca fidel dupa modelele cantarilor compuse de Sfintii Parinti, aprobate de Biserica. Modelele cantarii bisericesti se cuprind in cartile de cult, in care, deasupra fiecarei cantari este mentionat glasul sau tonul, pe care sa se cante.

Un alt canon, 75 Trulan, se refera la modul executarii cantarii liturgice – “sa nu se sileasca firea spre racnire”.

Sfantul Ioan Gura de Aur, adresandu-se in una din omiliile sale catre poporul ce canta in biserica, spune: “Oare iti vor ajuta tie rugaciunile mainilor, ce le ridici fara de randuiala, si strigarea cea mare…lipsita de minte? Cum nu te rusinezi tu de cuvintele , ce le pronunti astazi: “Lucrati Domnului cu frica si va bucurati Lui cu cutremur?”. Dara vei zice, prorocul porunceste, ca lauda sa o facem cu strigare:”Strigati,” zice el, “Domnului tot pamantul”. Si noi nu oprim asa o strigare, insa oprim strigarea fara de minte, nu oprim melodii de lauda, ci oprim melodii fară evlavie, strigarile peste fire ale unui sau ale unuia inaintea altuia…”

In acest sens, cartile bisericesti prescriu ca unele cantari sa se execute cu glas mare sau inaltat, altele cu glas lin, altele rar etc..

Vasile Mitrofanovici in “Liturgica Bisericii Ortodoxe” (1929) ofera o serie de indrumari practice cu privire la conduita cantaretului bisericesc in biserica: ” Cantaretul bisericesc trebuie sa execute melodia bisericeasca si cu cuviinta, adica sa intrebuinteze vocea sa intre limitele puterii ei naturale. Cantaretul bisericesc trebuie sa execute cantarea cu luare aminte, adica la cantare ia seama la textul cantarii, pronuntandu-l astfel, ca sa se inteleaga de toti cei care il asculta. Prin urmare, el sa pronunte cuvintele si silabele lamurit, sa pașească la cantare in masura potrivita, neapucand prea repede inainte si neramanans indarat, sa nu desparta cuvintele, ce se afla in legatura gramaticala, sa nu altereze la cantare tonul cuvintelor ori al silabelor, ci sa-l puna acolo, unde zace el la pronuntarea lor verbala, si intru toate acestea sa redea cu fidelitate ideea, sensul textului cantarii. Cantaretul bisericesc trebuie sa execute cantarea cu umilinta si in mod natural. La executarea cantarii, cantaretul trebuie sa fie patruns de cuprinsul ei si aceasta sa o arate prin exteriorul sau. La acele cantari, care sunt impreunate cu inchinare, ori cu ingenunchere, ori cu metanii, sa faca aceasta si cantaretul; la executarea cantarilor, sa se fereasca de toata necuviinta, sa nu se intoarca cu fata spre popor, sa nu bata cu picioarele, sa nu-si schimonoseasca fata, sa nu tot intinda partea ce dinainte a grumazului, sa nu gesticuleze necontenit cu mainile.”

Cantarea bisericeasca se invata, cel mai adesea, din participarea la slujbele bisericesti, apoi prin apropierea de strana, interpretarea unor cantari simple, pana la dobandirea competentei de a canta toate cantarile slujbelor din cadrul bisericii. Aceste etape presupun, dar nu in mod obligatoriu, urmarea unor studii pentru a certifica statutul profesionist al cantaretului bisericesc.

Insa nu este de ajuns ca interpretul bisericesc sa fie un absolvent al unei scoli de muzica,  pentru a fi garantul unei cantari bisericesti autentice. Pe langa darurile sale (vocea melodioasa si cunostintele muzicale dobandite), cantaretul bisericesc trebuie sa fie de asemenea un om al rugaciunii și care să aibă credința ortodoxă.  Pentru a raspunde deplin atributiilor sale si obligatiilor, cantaretul trebuie sa-si pastreze in sufletul sau o conduita autentic ortodoxă fără erezii și înșelări. Trebuie sa se straduiasca sa fie un model pentru toti, prin conduita sa. Sa fie decent, modest si conștiincios si sa aiba mai presus de toate un comportament ortodox. In timpul slujirii sale in biserica, trebuie sa participe la rugaciune, nu sa caute sa ofere o demonstratie a calitatilor sale vocale.

Desi misiunea interpretului poate sa para una simpla – de reproducere a ceea ce sta scris in note sau semne muzicale, cantaretul bisericesc devenind astfel un executant -, cantarea religioasa nu este, o arta a sunetului, ci accentul este pus mai ales pe mesajul transmis, pe modul de a comunica cu Dumnezeu. Cantaretul bisericesc nu este un artist, ci un om de vocatie, cu o chemare spre a sluji, un canal de transmitere a mesajului mantuirii.

Incheiem acest articol printr-un text al Sfantului Ioan Gura de Aur, in care arata ce anume astepta din partea celor care cantau in biserica in vremea sa, deoarece il consideram mereu actual: “Noi dorim si cerem, ca voi, aducand dumnezeiasca cantare, sa fiti patrunsi de mare frica si insufletiti de evlavie si astfel sa o aduceti… caci din cei de fata sunt unii, care neonorand pe Dumnezeu si socotind zisele Duhului Sfant neinsemnate, produc sunete nepotrivite, se prezinta ca si cei bantuiti de spirite rele, se clatina si se sucesc cu tot corpul, si fac miscari, straine cantarii duhovnicesti. Tie se cuvenea, ca cu evlavie si cu frica sa aduci slavoslovie ingereasca, dar tu introduci aici datinile dantuitorilor […] Cum, tu nu te temi si nu tremuri? Poate nu stii, ca aici in mod nevazut e de fata insusi Dumnezeu, care cunoaste miscarea fiecaruia?… Dar tu nu intelegi aceasta din cauza ca, cele ce le-ai auzit si le-ai vazut la privelistile publice au intunecat mintea ta, si de aceea cele ce se fac acolo, le introduci in randuielile bisericesti …”.

 

 

30 Comments

  1. Trebuie menționat faptul că respectiva locație unde de slujește aparține Oastei Domnului, care se știe că au o slăbiciune pentru aspectul muzical al vieții liturgice. Am participat și eu la o singură liturghie acolo și când am văzut că se împărtășesc atât de mulți, am avut rezerve mai ales că părintele venise acolo în acea dimineață și practic ei nu erau mărturisiți recent.

    • Si totusi care e scopul Sfintei Liturghii daca oamenii nu se impartasesc?..spun unele rugaciuni din Canonul si Randuiala Sf Impartasanii , ca noi nici fapte bune nu putem face daca nu ne Impartasim..spune o rugaciune a Sf Ioan Gura de Aur : ca aflandu-ma prea mult timp departe de Impartasirea Ta, sa fiu prins de lupul cel intelegator ( adica de diavol )..deci ce se intampla cu oamenii care fug de Sf Potir?..se indracesc!
      Aveti o intelegere foarte gresita despre cum si cand trebuie sa ne Impartasim..nu ne Impartasim pentru ca suntem vrednici, ci pentru a ne face cat mai vrednici, pentru a ne sfinti, pentru a ne lumina, iar NU spre judecata sau spre osanda! Doamne ajuta si ma iertati!

      • Eu cred ca dvs aveti o intelegere gresita. Nu se poate inpartasi cin3va oricum, trebuie o pregatire in acest sens. Putem face fapte bune fara sa fim impartasiti. Conform teoriei pe care o promovati in mesajul anterior ne putem impartasi si la ecumenisti nu?

        • Ne impartasim doar de la preot Ortodox..daca nu esti oprit de la Sf Impartasanie de catre Duhovnic, cu binecuvantarea Sfintiei sale , ne impartasim la fiecare Sf Liturghie si ori de cate ori avem ocazia!

          • Asa este. Mai devreme ai afirmat ca daca nu ne impartasim nu putem face fapte bune. O afirmatie falsa! Apoi ca fugim de impartasabie…de unde ai tras concluzia asta?
            In ultima vreme insa , preotii care s-au departat de ecumenisti nu sunt toti ortodocsi.

          • Rugaciunea a 6 a a Sf Vasile cel Mare : “spre inmultirea faptei celei bune si a desavarsirii”…Ion, Sf Maria Egipteanca traia in pustie necunoscuta de nimeni si avea Rugaciune NEINCETATA..nu cred ca suntem la masura ei..si Cuviosului Iosif Isihastul i-au adus ingerii Sf Impartasanie, dar el avea Rugaciunea mintii neincetata! Doamne ajuta, iertati-ma !

        • Se vede rautatea cu care a fost scris acest articol din titlul pe care l-ati dat anterior si care a ramas nemodificat la adresa url:
          „…./2018/03/20/preotul-caterisit-claudiu-buza-savarseste-utrenievecernie-si-liturghie-in-mod-neortodox/”

          Asadar, in rautatea dvs aveti tendinta sa recunoasteti „caterisirea” facut de tradatorii ecumenisti din Episcopia Sloboziei si Calarasilor.

          Dar daca pr Claudiu e caterisit cu adevarat, atunci si pr Ciprian Staicu e caterisit. Si tot asa si altii.

          Sfanta Liturghie si celelalte slujbe (utrenia si vecernia) nu pot fi catalogate ca facute in mod neortodox din cauza cantarii corului. Cantarile corale se gasesc de mult in biserici si nu am auzit sa iasa crestinii din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, de unde sunteti, sa protesteze.

          Despre deasa impartasanie (desigur, facuta cu responsabilitate) vorebeste canonul 9 Apostolic:

          „CANONUL 9 apostolic (ÎMPARTASIREA CREDINCIOSILOR)

          Toti credinciosii care intra (în biserica) si asculta scripturile, dar nu ra­mân la rugaciune (slujba) si la Sfânta împartasanie, aceia trebuie sa se afu­riseasca, ca facând neorânduiala în biserica.

          (66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)”

          „CANONUL 66 Trulan (RÂNDUIALA PRĂZNUIRII SĂPTĂMÂNII LUMINATE)

          Se cuvine ca, de Ia sfânta zi a învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la noua duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o pe­treacă credincioşii fără întrerupere în sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imne), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu citirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se cu Sfintele Taine. Căci astfel vom fi şi înviaţi împreună cu Hristos şi împreuină înălţaţi. De aceea, în nici un chip să nu se facă în zilele arătate alergări de cai sau alte jocuri obşteşti (populare).

          (9 ap.; 24 TruL; 2 Antioh.; 61 Cartag.)”

          Nu aveti de unde sa stiti cate de pregatiti su nu erau cei ce se impartaseau la Ivesti sau in alte locuri unde slujeste pr. Claudiu.

          • Daca pr Claudiu Buza nu accepta muzica psaltica , ci o prefera pe cea tip ‘cenaclu’, plângăcioasă si de tip spectacol e bine? De unde stim ca nu a fost caterisit din asemnea motive? Este cunoscut faptul ca pr Buză si pr Grigorie au deviatii grave de ortodoxie . Cine îi corectează acum? Episcopul? Sau pt faptul că au întrerupt pomenirea au devenit infailibili și la fel ca papa nu greșesc deloc? Nu cumva acești preoti erau în astfel de greșeli și înainte de “sinodul” din Creta? Dacă da poate au fost caterisiti pe drept… trebuie vazute acuzațiile care li s-au adus.
            În momentul de față doar mentorul lor Silviu Chirilă îi mai poate corecta pt că doar de el fac ascultare. Dar oare MSC are vreun interes să-i corecteze? Nu cred…
            P.s. aveți comportament securist. Nu fac parte din episcopia Buzaului deloc. Mai cercetați la prietenii dvs episcopii apostați pe care se pare că îi slujiți.

          • Nu putea fi caterisit din aceste motive pe care le invocati pentru ca insisi ecumenistii care l-au „cateristi” apreciaza muzica corala. Si apoi, se pot vedea motivele din decizia de episcopiei pe care o conduce pseudo-episcopul Vincentiu.
            Nu a fost acuzat de nereguli in practicarea cultului.

            Nimeni nu e infailibil si nici pr Claudiu nu e atat de mandru sa nu asculte de nimeni precum insinuati.

            Si nu e adevarat ca nu accepta muzica psaltica! Dar daca cei de la Ivesti se pricep mai bine la cea corala ii lasa si pe ei sa cante cum pot mai bine.

            Voi strecurati tantarul si inghitit camila. Va luati de mici nereguli si alunecati in schisma, considerandu-va singurii ortodocsi de pe lume. Sunteti nedrepti cu restul lumii!

            Putin ma intereseaza de unde sunteti, la urma urmei. Dar poate v-ati facut episcopie separata.

            Eu nu slujesc nici un pseudo-episcop.

          • In ziua de azi neoecumenistii ca dumneata fac cel mai mult rau. Promoveaza pseudo preoti, pseudo credinta si neoecumenism. Daca cineva vine si va atrage atentia asupra faptului ca v-ati departat de la credinta ortodoxa autentica ii catalogati drept ‘supercorecti’, cautati sa-i jigniti si sa-i acuzati de lucruri false. Dumneata Danielvla procedezi exact ca ecumenistii. Utilizezi aceleasi arme: minciuna, dezinformarea si promovarea ereziilor drept ortodoxie.
            S-a vazut in multe randuri ca pr Buză prefera muzica “visarionistă” in locul celei psaltice. Apoi dupa ce s-a rugat public cu ecumenistii a inceput sa se dezvinovateasca in loc sa se pocaiasca tot public. Asta este rezultatul ascultarii de guru Mihai Chirila: ajungerea in inselare si erezie. Ca sa fie clar: aici promovam ortodoxia autentica si nu ne intereseaza numarul de cititori sau reclame. Ramanem ortodocsi chiar daca ne catalogati fanatici, supercorecti sau orice altceva.
            Dacă ați fi fost ortodocși ați fi recunoscut greșelile semnalate pe acest site la adresa gruparii Chirila. Dar voi cum procedati? Intocmai ca ecumeniștii, bagați totul sub preș , nu recunoașteti nimic. Practic faceti concurenta ecumenistilor! Nu va mai crede nimeni! Nici in Romania nici in Grecia! Sunteti intr-o goana nebuna de adepti, de a avea un numar cat mai mare de oameni care sa va urmeze in inselare. Pricipiul dupa care va ghidati este ca daca va urmeaza un numar mare de oameni aveti dreptate! Intocmai ca ecumenistii! Mihai Chirila cel intocmai cu ecumenistii!

    • nu este nici o ratacire sa cinte cor la sf.Liturghie ,pe voci dar fara instrumente.De cind ma stiu eu am auzit cor peste tot pe unde am umblat,la TIMISOARA la catedrala ,LA noi in localitate corul e condus de profesor de muzica ,coleg cu dirijorii de la caterala din Timisoara.In RUSI ,numai cor cinta la SF.LITUGHIE si muzica ruseasca religioasa e divnina ,mult mai faina ca psaltica ,te trec fiorii.Asta ca nu se cinta cor la sf.Liturghie e o inventie a pr.STAICU,IMI pare rau de sfintia sa ca a juns sa caute acul in carul cu fin ,adica geseste vina si acolo unde nu este.

  2. …mai citiți și despre “deasa împărtășanie”!… prin sfintele canoane!
    Cum sa ne împărtășim la fiecare Sfânta Liturghie și de câte ori avem ocazia?!?!?!?
    ….da, sunt de-acord sa se împărtășească cei vrednici, cei mărturisiți cu o zi, doua înainte…. nu scrie nicaieri ca trebuie sa se împărtășească “toata suflarea” participanta la Sfânta Liturghie!
    …..avem nenumărate exemple de sfinți care au murit aflându-se se sub Canon … și s au împărtășit poate doar odată, înainte de moarte…. Eu nu am găsit nicaieri exemple unde se împărtășeau des și fără o pregătire înainte …. așa cum se împărtășesc la acest Părinte . Și eu am participat la câteva slujbe … intr adevăr se împărtășesc majoritatea din cei prezenți …fără a fi spovediți in prealabil ! .. adică eu te urăsc , însă impartasindu ma sper intr o schimbare a mea…..care nu va veni niciodată , împărtășit fiind cu nevrednici!
    Asta consider eu!

    • Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici. » (Convorbiri, XXIII, 21).

      Sfantul Ioan Casian

      • fara impartasanie nimeni nu va rezista in remurile apocaliptice ,ne spun sfintii asta!Am auzit odata un divol vorbind intr-o femeie demonizata care zice de ce sa se impartaseasca crestinii asa des ci la 3- 4luni ,adica asa ii convine lui.REzulatatul rarei impartasanii in manastiri se vede acuma ,iata toate stau in comuniune cu erezia ,adica in erezie,ce vreti mai clar.

    • Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu
      participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de
      participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli,
      aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu
      vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi
      iertare; nu le este iertat însă să comunice cu cei excomunicaţi, nici
      umblând în case să se roage împreună cu cei ce nu se roagă
      împreună cu Biserica, nici să se primească în altă Biserică cei ce nu
      se adună împreună în altă Biserica. Iar de se va vădi că oarecare
      dintre episcopi, sau presbiteri, sau diaconi, sau oarecare din canon
      (catalogul clericilor) va comunica cu cei excomunicaţi, acesta încă să
      fie excomunicat ca unul ce tulbură canonul Bisericii.

      Canonul 2 Sinodul al IV lea de la Antiohia , anul 341

      • Să completăm cu tâlcuirea acestui canon: “…creștinii aceia care merg la Biserică în vremea dumnezeieștii Liturghii, și aud Scripturile…ori se feresc de dumnezeiasca împărtășire, nu pentru vreo binecuvântată pricină, ci pentru oarecare necuviință.” Deci pentru “binecuvăntată pricină” ne putem ține departe de Sfânta Împărtășanie conform acestui canon.

  3. Suntem cu toții perfectibili.

    În ce privește Sfânta Împărtăşanie, am câteva experiențe destul de interesante. Înainte de a ajunge la părintele Claudiu Buza, împărtășeam la un preot riguros, ținând cu șapte zile de post. Cu postul de bucate, eu mă descurcam ușor, deoarece în mare parte coincidea cu regimul. Mai greu era cu postul sufletesc, cu războiul gândurilor, cu sentimentele fata de aproapele. Nici cele șapte zile de post, nici Spovedania nu preluau această luptă. Uneori mă certam cu cineva imediat după Spovedanie… Alteori, mi se intampla sa mă împărtășesc în perioada dintre posturi, când ajungeau la Sfântul Potir foarte puțini. Aveam și un sentiment de mândrie când unii mă felicitau pentru fapta mea. Și, apoi, ispite pe măsură!

    Niciun preot nu poate prelua responsabilitatea creștinului de a lupta cu propriile patimi trupești și sufletești. Trebuie sa punem accent pe găsirea unor modalități eficiente de despatimire. Parintele Proclu ne-a spus sa căutăm smerenia cu orice preț. Dacă nu luptam eficient cu mândria, atunci n-am făcut nicio isprava indiferent cât de rar sau cât de des ne-am împărtăși.

    Modul cum procedează părintele Claudiu Buză îl responsabilizează pe creștin. Se pare că nu a inventat Sfintia sa împărtășirea deasă a creștinilor. Acum, că se împărtășesc des majoritatea, nu mai am motive de mândrie. Dacă am gânduri netrebnice, mă rog până îmi dispar, cu gândul la Sfânta Împărtăşanie. Și e atât de frumos – cu Hristos!

    Să primim ocaziile prin care Dumnezeu ne smerește, sau să ne amintim mereu de păcatele mari, pentru a avea mereu o atitudine smerită și pentru a nu crede că Sfânta Împărtăşanie ni se cuvine, indiferent cum ne-o dă duhovnicul.

    • 1.”Niciun preot nu poate prelua responsabilitatea creștinului de a lupta cu propriile patimi trupești și sufletești.” Cine a spus că asta este obiectivul?
      2.”Modul cum procedează părintele Claudiu Buză îl responsabilizează pe creștin. Se pare că nu a inventat Sfintia sa împărtășirea deasă a creștinilor. Acum, că se împărtășesc des majoritatea, nu mai am motive de mândrie. Dacă am gânduri netrebnice, mă rog până îmi dispar, cu gândul la Sfânta Împărtăşanie.” . Câtă înșelare!
      3. Dacă preotul Buză nu a reușit să înțeleagă Ortodoxia cum ar putea sa-i învețe pe alții? Oare un orb ar putea sa calauzeasca pe altii? Preotul Buză este un exemplu de preot care deși s-a îngrădit de ecumeniști este în înșelare. Deci nu este suficient să te îngrădești de eretici. Mai trebuie să cugeți ortodox.

      • nu jigniti cu INTENTIE,cititi inainte cartea DESPRE DEASA IMPARTASANIE DE sf.NICODIM AGHIORITUL si daca o cititi cereti-va scuze ca improscati cu noroi pe nedrept un preot .Nu credeti cumva ca tot ce zice preotul STAICU este infaililibil,o fi pt cei care nu stiu si nu citesc.ci numai acuza ,pacate isi fac acuma in postul mare,inclusiv matale admin.

  4. Eu am fost sincera în mărturisire. Voi încerca să văd singura în ce consta înșelarea mea… Era frumos sa-mi explicați, ca doar sunteți un bun creștin. Și neînșelat!

    Ce-ar fi sa mutam accentul pe patimi și pe inselari și sa avem discuții constructive. Cu toții luptam pentru mantuire. Sa ne intereseze fenomenul în sine, nu o persoană sau alta. Oricine poate avea momente de înșelare. Și eu și dumneavoastră. Ne tragem de mânecă spre slava lui Dumnezeu, nu spre bucuria celui rău!

  5. Ca să vedem cât de gravă e săvârșirea slujbelor cu corală, ar trebui să ştim şi care-i canonul pentru această abatere. Ce prevăd Sfintele Canoane ? Chiar nu ştiu.
    Fiindcă, dacă nu prevăd un canon anume, înseamnă că ar fi doar o recomandare pentru muzica psaltică, fără ca săvârșirea slujbelor cu corală să poată fi numită o practică “neortodoxă”. Altfel spus, e atât de gravă chestiunea încât să merite să ne risipim energiile când sunt atâtea probleme grave în Biserică ?

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*