Cum trebuie sa fie duhovnicul ortodox ?

Chiar dacă un duhovnic s-a îngrădit de eretici și nu se mai roagă cu ei , mai sunt si alte responsabilități pe care acesta le are. Sfântul Dimitrie al Rostovului aduce precizări importante cu privire la îndatoririle duhovnicului:

”Milostivirea lui Dumnezeu este ca o mare, iar păcatele noastre sunt ca niște pietre ce ne apasă greu. Piatra aruncată în mare rămâne în adânc, neștiută de nimeni: și păcatele noastre, aruncate prin spovedanie în marea milostivirii lui Dumnezeu, nu trebuie știute de nimeni.

                Prin această Taină, părintele duhovnicesc, ca unul ce ține locul lui Hristos Însuși, Dumnezeul și Judecătorul Cel Drept, trebuie sa-și dea dovadă de obicei ca al lui Hristos. Hristos Dumnezeu, știind păcatele tuturor, nu dă în vileag pe nimeni înaintea celei de pe urmă și înfricoșătoarei Sale Judecăți: și părintele duhovnicesc, ce ține locul lui Hristos, nu trebuie să dea în vileag păcatele mărturisite la spovedanie – și asta nu numai de bunăvoie , ci nici măcar dacă este silit.

                Chiar dacă vreun om sus-pus sau vreo judecătorie lumească ar porunci sau l-ar sili în vreun fel pe preot să spună vreun păcat al unui fiu duhovnicesc, chiar dacă l-ar amenința cu chinuri și cu moartea ca să descopere vreun păcat, preotul este dator să moară și să se încununeze cu cununa mucenicească mai degrabă decăt să strice pecetea spovedaniei și să dezvăluie Taina lui Dumnezeu, vestind despre păcatele fiului său duhovnicesc, fiindcă mai bine este părintelui duhovnicesc să primească pentru păstrarea tainei spovedaniei moarte vremelnică de la oameni, care ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide(Mt. 10,28), decât să fie pedepsit de Dumnezeu cu moarte veșnică pentru dezvăluirea tainei.

                Pe lângă asta, părintele duhovnicesc trebuie să se îngrijască și pentru aceasta: nu numai prin cuvânt nu trebuie să cuteze a-l da în vileag pe fiul său cel duhovnicesc, ci nici măcar cu vreun semn nu trebuie să-l supună bănuielilor omenești ca să nu poată oamenii nici măcar ghici despre păcatul lui.Drept aceea, duhovnicul nu trebuie să dea epitimie vădită pentru un păcat ascuns mărturisit la spovedanie, căci dacă va da epitimie vădită pentru păcatul ascuns, mulți vor începe să iscodească în fel și chip pentru ce păcat anume a fost dată atare epitimie, iar acest lucru va fi potrivnic Tainei lui Dumnezeu și peceții spovedaniei.

                Să știe părintele duhovnicesc și aceasta: că după săvârșirea spovedaniei nu trebuie să amintească de păcatele care i-au fost mărturisite, ci e dator să le dea uitării, și nu numai că nu trebuie să vestească despre ele nimănui, ci nici cu fiul său duhovnicesc nu trebuie să mai stea de vorbă după aceea despre păcatele lui, pe care le-a auzit la spovedanie, afară numai de dacă însuși fiul duhovnicesc, între patru ochi, va pomeni părintelui duhovnicesc despre păcatele mărturisite mai înainte, căutând ori sfaturi folositoare, ori ușurare a epitimiei pe care nu o poate purta, ori cu altă pricină binecuvântată.

                Duhovnicia le-a fost dăruită de Dumnezeu preoților ca să slujască mântuirii oamenilor, nu pentru slavă deșartă, trufie, deșartă îngâmfare și stăpânire de prisos asupra fiilor duhovnicești. Chiar dacă Dumnezeu i-a dat preotului puterea de a lega și a dezlega păcatele, puterea aceasta lucrează numai în vremea când se săvârșește Taina Spovedaniei și pocăinței, iar după mărturisirea păcatelor duhovnicul nu trebuie să amintească de cele mărturisite și nu se cuvine lui să aibă stăpânire de domn asupra fiilor duhovnicești.”   

Dar care sunt criteriile pe care le folosim atunci când alegem un duhovnic? Mai jos detaliem  câteva dintre cele mai importante. Totodată acestea constituie criterii care dacă nu sunt respectate de către duhovnic , acesta încetează a mai fi ortodox, chiar dacă pretinde verbal că el este ”cel mai ortodox”.

Primul criteriu fundamental după care vom alege duhovnicul nostru este dacă învățătura lui este ortodoxă potrivit cu cea a Sfinților Părinți. Pentru a face această diferență, credinciosul trebuie să studieze și să cunoscă Sfânta Scriptură și textele patristice. Dacă duhovnicul este în comuniune bisericească cu ereticii, atunci nu este un duhovnic ortodox ci unul eretic.

Al doilea criteriu este dacă duhovnicul însuși a fost vindecat adică s-a curățit de patimi și a fost luminat de harul dumnezeiesc. După roadele lor îi veți cunoaște(Matei 12,33).Adică îi veți cunoște bine, îi veți cunoaște cine sunt.Va trebui să verificăm dacă duhovnicul are iubire, bucurie, pace, răbdare, moralitate, bunătate, credință, blândețe și înfrânare. Dacă Sfântul Duh este lucrător în el, atunci fără îndoială duhovnicul va avea și darul deosebirii duhurilor(al discernământului). Atunci el va putea să ne călăuzească corect, distingând dacă gândurile noastre sunt de la Duhul lui Dumnezeu sau de la duhul opus Lui, al vrăjmașului nostru diavolul.

În cazul în care rodul lui(comportamentul, purtarea, lucrările lui) nu sunt cele ale Duhului Sfânt, ci ale celui rău, adică duhovnicul respectiv are vanitate, iubire de arginți, mânie, iubire de bani sau de mâncare, mândrie,ură, judecată, răutate,aroganță,dorință de dominare, bârfă,clevetire,  dezvăluirea în public a păcatelor altor oameni,calomniază public sau în particular, atunci este clar că nu trebuie să ne apropiem de el. Sau dimpotrivă dacă am descoperit că are asemenea patimi este de preferat să ne căutăm un duhovnic ortodox.

”Dacă cineva, observă Sfăntul Simeon Noul Teolog, are multe griji și preocupări, ca și cum ar fi nemuritor în această lume, și se ocupă zi și nopte numai cu lucrurile lumești și inventează moduri de a câștiga mulți bani și a construi case bune și costisitoare…și se străduiește să aibă parte de toată îngrijirea și de desfătarea trupească…acesta, spune-mi, se cunoaște pe sine însuși?Nu…Și cel care nu se cunoaște pe sine însuși și nu știe care este starea lui, cum va putea să îl cunoască pe celălalt cu patimile lui?”

El este neputincios să îi vindece pe alții de vreme ce el însuși este bolnav. Atunci, desigur, trebuie să fugim departe de un astfel de om, care se înfățișază pe sine ca fiind îndrumător duhovnicesc!

Al treilea criteriu este dacă duhovnicul are o viață ascetică, imitând viețile sfinților ortodocși. Sfântul Grigorie Palama, în cuvânarea lui la ”Duminica Evangheliei celei noi”, recomandă: Fiecare creștin după slujba de la biserică, în ziua de Duminică,”să caute cu sârguință” pe cineva care, imitându-i pe Sfinții Apostoli, care se aflau în foișorul din Ierusalimdupă răstignirea lui Hristos, ”stă majoritatea timpului acasă, petrecându-și timpul în rugăciune către Domnul și psalmodiere aducătoare de pace, folosind un regim alimentar potrivit unei astfel de vieți duhovnicești”.

Să se apropie deci de omul acela.Să intre cu credință în casa lui, ”exact cum ar intra într-un lăcaș ceresc care are în el puterea sfințitoare a Duhului”. Să stea lângă locatarul acelei case, să rămână împreună cu el și să îl întrebe ”despre cele dumnezeiești”, învățând cu smerenie de la el și cerându-i să se roage pentru el.

Atunci, spune Sfântul Grigorie Palama, știu cu siguranță că va veni la acesta în mod nevăzut Hristos și va aduce pacea sufletului înlăuntrul celui care crede în El și îi va dărui mai multă credință și ”îl va sprijini la vremea cuvenită, îl va așeza cu cei aleși, în Împărăția cerurilor”.

Al patrulea criteriu pentru a ne alege un duhovnic este dacă se dă o mărturie bună despre el de către cei din jur. Cei din jur adică creștinii ortodocși care au o viață curată și o credință vie, nu o credință superstițioasă plină de tot felul de înșelări. Acești creștini trebuie să confirme că avem de a face cu un duhovnic adevărat care Îl are viu în el pe Sfântul Duh. Acest lucru, fără îndoială, ”prin semnele care vor urma”, va confirma cuvintele lui, va mărturisi viața lui plăcută lui Dumnezeu. Bunii lui ucenici, copiii lui duhovnicești binecuvăntați, dacă există, vor fi roade vii ale îndrumării lui pastorale luminate de Dumnezeu. Dacă dimpotrivă, ucenicii pe care îi are sunt pizmăreți, certăreți, bârfesc păcatele altora, sau chiar le place acest lucru, atunci este clar ce fel de roade are acest duhovnic. Sau daca este părăsit în mod constant de ucenici pentru diverse pricini iarăși este un semn de întrebare cu privire la relația duhovnic – fiu duhovnicesc.

Al cincilea criteriu poate să fie constituit din experiența noastră personală: adică, dacă urmând sfaturile lui , ne vindecăm de patimile noastre sau nu. Dacă este un bun doctor duhovnicesc, la fel cum se întâmplă și în cazul doctorilor trupești, vom simți repede o îmbunătățire a stării noastre duhovnicești. Smerenia va începe să crească înlăuntrul nostru.

Atunci vom înțelege că ne aflăm aproape de un vindecător adevărat și nu de un șarlatan. Atunci când vom găsi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pe doctorul nostru duhovnicesc, va trebui să îl slăvim pe Dumnezeu și să avem grijă să îl ascultăm cu conștiinciozitate.

Dar dacă duhovnicul ne ”odihnește” în patimile noastre, ne alimentează patimile din noi, ne îndreptățește în gândurile și faptele noastre facandu-ne mai răi, mai scandalagii sau mai neiubitori de aproapele, atunci cu siguranță trebuie să fugim de un asemenea om.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*