Mai 2019 Romania – papa Francisc – turneu de demonizare la nivel național

Pentru 3 zile mass-media din Romania a primit ordin de la stăpânire să fie la picioarele ereticului papă. Ceea ce a trait Romania in aceste 3 zile a fost de fapt o demonizare in masă, o închinare în fața acestui slujitor al diavolului, a acestui papă care se împotrivește lui Dumnezeu. Unii se miră că foarte mulți tineri se duc și se demonizeaza în masă la festivaluri satanice gen Untold. Iată că în aceste zile masoneria și puterile oculte au reușit un Untold național unde ”pe scenă” timp de 3 zile a evoluat dușmanul declarat al lui Dumnezeu , cel care se pretinde mai presus de Dumnezeu, cel care se pretinde a fi infailibil și atotputernic. Pentru 3 zile România a devenit catolică, mai exact papistașă, religia oficială a fost papismul și blasfemia. Patriarhul eretic Daniel , împreună cu episcopii, s-au închinat în fața ereticului papă Francisc!

               Laici care se pretind ortodocși, au cazut în extaz în fața acestui înainte-mergător al antihirstului sub privirile blege ale “marilor” teologi și duhovnici naționali. Ce s-a întamplat în Romania în aceste 3 zile? A fost o demonstrație sau o repetiție generală despre cum poporul unei țări reacționează la venirea unui ambasador al antihirstului, în cazul nostru papa Francisc. Cum va reacționa planeta atunci când antihrist va fi propulsat în fața maselor din toate țările? Îl vor primi cu aplauze, cu bucurie precum și Romania, o țară așa-zis ortodoxă a primit pe demonicul papă. Vizita ereticului papă Francisc a fost un test , a fost o probă despre stadiul spălarii pe creier a poporului român. Mentalitatea românilor , în proporție covârșitoare, a fost schimbată în ultimii 100 de ani, vizita papei dovedind acest lucru. Cine vrea Ortodoxia așa cum a fost transmisă nouă de Mantuitorul Hristos? O mână de oameni. Cine vrea o nouă religie total diferită de cea a lui Dumnezeu? Miliarde de oameni.

Dumnezeu ne-a dat libertate și ne-a transmis modalitatea și mijlocul prin care putem trăi în comuniune cu El. Dumnezeu, în calitate de Creator, ne-a cerut să respectăm legi care ne desăvârșesc și ne califică să fim alături de El, într-o relație de iubire autentică, scoțându-ne din starea de animal în care ne complacem. Pe scurt aceasta este scopul SINGURULUI mijloc pe care ni L-a dat Dumnezeu pentru a putea fi alături de El: Ortodoxia. Hristos nu a întemeiat mai multe Biserici, nici mai multe religii, nici mâcar două. Doar una: Ortodoxia. Oferta diavolului? Mii poate zeci de mii de variante: budism, mahomedanism, catolici, adventiști, penticostali, hinduși, etc…nu se pot enumăra aici miile de religii ale satanei…

De ce are papa succes în acest veac? Pentru că papa propovăduiește o învățătura contrară lui Dumnezeu în numele iubirii și al păcii, iar oamenii doresc acest lucru din propria voință. Cum este posibil ca în secolul în care există tehnologie, știință, ”deșteptăciune” și ”mari realizări” tehnico-științifice, miliarde de oameni să respingă învățătura lui Dumnezeu? Cum este posibil ca miliarde de oameni să îl urmeze pe dușmanul lui Dumnezeu, pe papă adică? Răspunsul este simplu: oamenii consideră că au tot ce le trebuie să fie fericiți și împliniți în această lume trecătoare. Omul a ajuns în stadiul în care în fiecare zi trăiește cu impresia că este veșnic pe acest pământ și în acestă lume.  Omul din secolul 21 a ajuns să fie fericit că se află în înșelare. Omul acestui secol își dorește cu ardoare întunericul, își dorește intens să trăiască în înșelare și în minciună. Oamenii acestui veac își doresc să fie mințiți. Când cineva spune adevărul , indiferent pe ce temă, cei din jur încep să fie neliniștiti, încep să-l respingă. Oamenii ce trăiesc în acest veac DORESC și LE PLACE să fie mințiți. Nu vor să afle adevărul, nu vor să știe de Dumnezeu. Diavolul , prin gura papei Francisc transmite mesajul :

”Ești homosexual? Este foarte bine Dumnezeu te iubește așa cum ești,stai liniștit asta este dorința lui dumnezeu!”

”Ești ateu? Perfect! Dumnezeu te acceptă așa ateu cum ești! Consideri ca nu există Dumnezeu? Foarte bine! Dumnezeu se bucură pentru acest lucru!”

-”Consideri că există mai mulți dumnezei? Perfect este bine și așa! Ești în regulă ai o credință bună!”

-”Consideri că religia este o prostie, consideri că Dumnezeu îți îngrădește libertatea? Foarte bine , ”sfântul părinte papa Francisc” este alături de tine și implicit și dumnezeu”

-”Consideri că icoanele sunt o prostie? Perfect! Ești bine, Dumnezeu te acceptă așa cum ești!”

-”Consideri ca este bine să te închini în fața icoanelor având evlavie nu la lemnul icoanei ci la persoana zugrăvita în icoană? Foarte bine! papa este alături de tine și te aprobă și pe tine.”

”Ești ortodox? Foarte bine, papa îi iubește pe ortodocși!”

Si exemplele pot continua…despre acest ghiveci , despre acest amestec prin intermediul căruia diavolul îi odihnește în înșelările lor pe oamenii acestui veac.

Să dam un exemplu, o foarte posibilă situație de la scoală din zilele noastre : Un profesor exigent, căruia îi pasă în mod sincer de sănătatea elevilor,  le scade nota la purtare celor care fumează în speranța că vor înceta să fumeze și vor fi sănătoși. Alt profesor , doar pentru a fi popular printre elevi, fumează împreună cu ei, face glume și îi incurajază, ba chiar se ”mai sparge” cu un joint din ”iarbă” tot împreună cu ei. Pe cine vor plăcea elevii din ziua de astăzi? Pe cine vor simpatiza? Pe cel care le dorește binele? Nu! Evident elevii îl vor pe cel care îi încurajază în păcatul de a fuma, care de fapt este sinucidere lentă. Sinuciderea, fie lentă sau rapidă este tot păcat deoarece Dumnezeu ne-a dat un trup cu un scop, în niciun caz cu scopul de a ne bate joc de el. Majoritatea elevilor din zilele noastre iubesc persoana care le dorește de fapt răul. În mod similar se întâmplâ cu miliardele de oameni care trăiesc in acest secol.

Ce se întâmplă după ce murim? Dumnezeu Ne Va Judeca și Ne Va Trimite de lângă El , întrucât oricât Ne-ar Iubi de mult, judecata Lui este dreaptă. Nu avem un judecător nedrept, părtinitor ci unul drept și corect care își respectă promisiunile făcute. Dumnezeu A Răsplătit pe cei care L-au ascultat , martirii și mucenicii pe care îi cinstim noi ortodocșii și ne inchinăm la Sfintele lor Moaște. Aici trebuie să mai adaug incă o convingere de-a papei : ”Consideri că pupătorii de moaște sunt niste idioți? Foarte bine! Și eu ca papă sunt de acord cu tine dar sunt de acord și cu cei care conform Tradiției Ortodoxe au evlavie la Sfintele Moaște”. Papa și diavolul sunt duali,vicleni și cu multe fețe!

Revenind la viclenia papei… Este clar că Sfinții Părinți nu au fost duali, la ei este ALB sau NEGRU. Este adevăr sau minciună, întuneric sau lumină. Este clar că Sfinții Părinți ai Bisericii(repet, nu există decât o singură Biserică cea întemeiată de Dumnezeu-omul Hristos și anume Biserica Ortodoxă) , sunt în contradicție cu papa. Cu toate acestea , ierarhii Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu ereticul patriarh Daniel, se fac ca nu își dau seama, joacă o piesă de teatru, își duc mai departe misiunea de a duce atâtea suflete în iad. În vechime poporul era cel care alegea epicopii în funcție de vrednicia de care dădeau dovadă. Iar după ce poporul alegea pe cei mai vrednici, pe cei mai credincioși , ce credeți că faceau cei aleși? Fugeau , se ascundeau considerând că nu sunt vrednici de o asemenea cinste. Cum se întâmplă în ziua de astăzi? Patriarhul și episcopii sunt aleși de puterile oculte, de masonerie, nicidecum de către poporul credincios. Apoi preoții trebuie să cotizeze sume mari de bani că să fie hirotoniți preoți și să primească parohie de unde apoi ”să-și scoată” banii ”investiți”. Cum să avem încredere în asemenea actori care în niciun caz nu au vreo legătură cu Dumnezeu? Faptele lor îi trădează!

Cum sunt priviți cei care urmează credința lui Dumnezeu, Credința Ortodoxă adică? Niște fanatici, niște extremiști și talibani care urmează o credință a urii și a discriminării! În zilele noastre credința lui Dumnezeu este considerată o credință a urii! Astăzi adevărul este numit minciună și minciuna este considerată adevăr! Cei care și-au fabricat o religie și o credință proprie îi persecută pe ortodocși fiindcă aceștia din urmă păstrează Credința! Și tot noi ordodocșii suntem catalogați drept extremiști! Hoțul strigă: hoțul! În ziua de astăzi cine îndrăznește să spună adevărul declară război pe față celor din jur, la serviciu, pe stradă, la piață sau la supermarket nimeni nu vrea să afle adevărul!Nici chiar în Biserică! Patriarhul Daniel și acoliții lui sunt puși acolo ca să ascundă adevărul. Acesta este mindset-ul acestui veac! Nebunia și demonizarea atinge cote maxime, diavolul se bucură că atâtea suflete se pierd ducându-se în iad. Dar stai așa…papa vine cu o teorie conform căreia nu există iad… ce nebunie și ce înșelare. Doar el este dumnezeu nu? Pretinde că orice spune el și orice face el este voia lui dumnezeu. Esența credinței lui papa este : ”Nu exista dumnezeu! Eu ,papa, sunt dumnezeul vostru.”

Sfântul Iustin Popovici a cărui prăznuire am săvârșit cu căteva zile în urmă explică extraordinar de clar ce se întâmplă.

Fara Dumnezeu-omul Hristos, omul este, de fapt, fără cap, cu adevarat fără eu, fără eul cel veșnic, fără un eu nemuritor asemanator lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu-omul Hristos, omul nu există; el este ceva mai puțin decăt un om, pe jumătate om sau nu este om deloc. Iar odată ajunși în acest punct, trebuie să adăugăm următorul adevăr: fără Dumnezeu-omul Hristos, omul este pururea rob al morții, al păcatului și al diavolului.

Unit cu Hristos prin Biserică și în Biserică, omul ajunge din nou la starea sa originară, asemenea lui Dumnezeu, împlinind acest lucru într-o manieră pururea ascendentă prin dumnezeiasca virtute a cugetării celei asemănătoare cugetelor lui Hristos (Gal. 4, 19; 3, 27; Rom. 8, 29).

Dar fara Dumnezeu-omul Hristos și independent de El, omul riscă pururea să ajungă asemenea celui rău, intrucat păcatul este în același timp puterea și icoana diavolului. Acționând independent de Dumnezeu-omul Hristos, omul se reduce pe sine în mod voit la o stare demonică a păcatului. El devine rudă a diavolului.Cine săvârșeste păcatul este de la diavolul” (1 Ioan 3, 8). Noi nu trebuie sa uităm că principalul obiectiv al diavolului este de a-l lipsi pe om de potențialul său dumnezeiesc, de a-l îndeparta de Dumnezeu, de a-i șterge asemanarea sa cu Dumnezeu și de a-l transforma astfel într-o ființă asemanatoare lui. Antropocentrismul umanist este în esență demonocentrism. Ele amândouă nu doresc decât un singur lucru: să-și aparțină doar lor înșile, să fie doar în ele însele și pentru ele însele. În acest fel, ele ajung la împărăția “celei de a doua morți” unde nu există nici Dumnezeu și nici altceva dintre cele ale lui Dumnezeu (Apoc. 21, 8; 20, 14).

Toate formele de umanism europene, de la cel mai primitiv până la cel mai sofisticat, de la cel fetișist la cel papal, se intemeiază pe credința în om, aflat el insuși într-un context spiritual dat, într-o situație empirică materială, precum și într-un context istoric anumit. Întreaga esență a oricarui tip de umanism este omul (homo), iar încapsulat în ontologia oricarui tip de umanism nu se află altceva decat umanismul (homo hominis). Omul reprezintă cea mai inaltă valoare, suprema valoare. Omul este criteriul principal, ultimul criteriu. “Omul este măsura tuturor lucrurilor“. Acesta este în esență, în miezul său, orice tip de umanism. Prin urmare, toate formele de umanism sunt, la o analiză finală, idolatre sau politeiste la origine. Perioadele prerenascentistă, renascentistă și postrenascentistă – de sorginte protestantă, filosofică, religioasă, socială, științifică, culturală sau politică – toate tipurile de umanism european, se străduie conștient sau inconștient, ele luptă neîncetat pentru a ajunge la un singur rezultat: să înlocuiască credința în Dumnezeu-omul Hristos cu o credință în om, să înlocuiască Evanghelia lui Hristos cu una omenească, să înlocuiască filosofia Dumnezeu-omului Hristos cu una omenească, să înlocuiască cultura hristocentrică cu una omenească. Pe scurt, ele caută să înlocuiască viața cea dupa Hristos și întru Hristos cu una facută după tipare omenești.

Toate acestea s-au dezvoltat timp de mai multe secole până când, în secolul al XIX-lea, în anul 1870, la primul Conciliu al Vaticanului, toate aceste eforturi au ajuns la apogeul lor prin elaborarea dogmei cu privire la infailibilitatea papei. Aceasta dogma a devenit ulterior dogma centrală a papalitatii. În vremurile noastre, în timpul celui de-al doilea Conciliu al Vaticanului, această doctrină a fost discutată atât de insistent și cu atâta dibacie încat noțiunea inviolabilității și neschimbabilității ei a fost cu tărie consolidată. Această doctrina are o semnificatie covârșitoare pentru soarta civilizatiei europene și pentru vremurile apocaliptice în care aceasta a apărut. Prin această dogmă, toate tipurile de umanism european și-au construit idealurile și idolul lor propriu: omul s-a autodeclarat suprema și ultima dumnezeire.

Panteonul umanist european și-a stabilit propriul său Zeus. Sinceritatea este limbajul adevărului, dogma cu privire la infailibilitatea papei secolului al XX-lea nu este altceva decat renașterea idolatriei și politeismului, renașterea criteriilor și a judecăților de valoare idolatre. Trebuie spus și acest lucru: dogma cu privire la infailibitatea papei a fost introdusă între dogmele umanismului idolatru care, în primă instantă, a fost umanism elenic. Valoarea oricarui lucru a fost introdusă ca dogma. Toate trăsăturile culturii și civilizației elenice, valorile lor, filosofiile, meștesugurile, politicile, știinta lor, au fost toate introduse ca dogme.

Cel care-I urmează lui Hristos nu are dreptul, prin ferma cerință a Adevarului evanghelic, de a coopera cu umanistul care are justificare pentru toate acele lucruri neadevarate și le socotește a fi dogme. În acest punct este întotdeauna necesar să luăm o hotarâre de valoare decisivă: fie cu Dumnezeu-omul Hristos, fie cu umanismul. Umanistul, în toate eforturile sale, se infățisează pe sine ca actionând cu îndreptățire de sine și ca fiind suprema valoare și criteriul de vârf. Aici nu exista loc pentru Dumnezeu-omul Hristos. În împărația umanismului, locul Dumnezeu-omului Hristos a fost luat de catre Vicarius Christi, în felul acesta Dumnezeu-omul Hristos fiind exilat în ceruri. Prin dogma infailibilității, papa a uzurpat pentru sine, adică pentru om, întreaga jurisdicție și toate prerogativele care aparțin numai Domnului nostru Iisus Hristos. El s-a proclamat pe sine drept Biserică, biserica papală, și a devenit în ea începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, conducătorul autoproclamat al tuturor lucrurilor. În acest fel, dogma infailibilității papei a fost ridicată la gradul de dogma centrală a papalității. Iar papa nu poate nega acest lucru atât timp cât rămâne papă al unei papalități umaniste.

4. In istoria neamului omenesc au existat trei căderi principale: cea a lui Adam, cea a lui Iuda și cea a papei. Principala caracteristică a căderii în păcat este mereu aceeași: a dori să fii bun de dragul propriei tale persoane, a dori să fii desăvârșit pentru tine însuți și a vrea să fii Dumnezeu tot de dragul tău. În acest mod, în chip inconștient, omul se aseamănă diavolului, fiindcă și diavolul a dorit să devină Dumnezeu de dragul lui, a dorit să se așeze în locul lui Dumnezeu. Iar prin aceasta înălțare de sine, el s-a făcut de îndată diavol, cu totul despărțit de Dumnezeu și pururea în contradicție cu El. Prin urmare, esența păcatului, a oricarui păcat, constă în această arogantă mărire de sine. Aceasta este esența însăși a diavolului, a lui satana. Nu este nimic altceva decât a dori să te păstrezi doar înlăuntrul propriei tale ființe, a nu te dori în adâncul ființei tale decât pe tine însuți.

Tot diavolul se află aici: în dorința de a-L alunga pe Dumnezeu, în dorința de a exista doar pentru tine însuți și în tine însuți, de a fi pururea în contradicție cu Dumnezeu și tot ceea ce Îi aparține Lui. Și ce este oare aceasta? Este egoismul și iubirea de sine îmbrățișată întru toți vecii, cu alte cuvinte, iadul. Fiindcă iată ce este în esenta sa umanistul – întru totul închis înlăuntrul său, trăind prin sine, pentru sine, pururea în contradicție cu Dumnezeu. Aici rezidă orice tip de umanism.

Culmea unui astfel de umanism de orientare satanică este dorința de a deveni bun de dragul răului, de a deveni Dumnezeu de dragul diavolului. Acest lucru iși are originea în promisiunea diavolului făcută protopărinților noștri în rai – și anume aceea că prin ajutorul săuEi vor deveni dumnezei (Gen. 3, 5). Omul a fost creat cu potențial teandric de către Dumnezeu Care iubește omenirea, așa încăt el să se poată îndrepta în mod voit, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre a deveni asemenea Dumnezeu-omului Hristos, întemeindu-se pe caracterul dumnezeiesc al originii sale. Omul, insă, cu voia sa liberă, a căutat nepăcătuirea prin pacat, L-a cautat pe Dumnezeu prin diavolul. Și desigur că mergând pe acest drum ar fi devenit totuna cu diavolul daca nu ar fi intervenit Dumnezeu cu nemăsurata Sa iubire de oameni și marea Sa milostivire.

Facându-Se om, cu alte cuvinte Dumnezeu-om, El l-a îndreptat din nou pe om catre Sine. El l-a adus în Biserica Sa, care este trupul Său, îi daruiește răsplata unirii cu Sine prin Sfintele Taine și fericitele virtuți. Și în acest fel i-a daruit omului tăria de a ajunge “la starea barbatului desăvârșit, la măsura vârstei plinătații lui Hristos” (Efes. 4, 51), de a împlini, cu alte cuvinte, destinul său divin, de a deveni în chip voit dumnezeu-om prin har.

Căderea papei este rezultatul dorinței de a-L înlocui pe Dumnezeu-omul Hristos prin om”.

8 Comments

  1. Foarte bun articol!

    Nu ezigstă Har la economiști!

    Ăstaaa… ecumeniști…

    Romeo Vasile

    Zis Romică de la Afumaț.

    Manelistu’.

  2. I-am răspuns fratelui meu biologic care îl frecventează pe Calistrat Chifan.

    “Sifiliticul de Calistrat Chifan pe care îl frecventezi tu cu mare evlavie, debitează cretinătăți antiortodoxe pe bandă.

    1. La 1054 biserica nu s-a împărțit în două: Biserica ortodoxă și pe biserica catolică. Aceasta este o afirmație care dovedește necunoașterea dogmelor ortodoxe. Biserica ortodoxă a rămas aceeași până ziua de astăzi. Din ea s-au separat de bunăvoie niște demenți și și-au dat numele de catolici.
    2. Chifan afirmă că papa nu a venit în România pentru ortodocși ci pentru catolici și că ortodocșii revoltați sunt nesimțiți și au tupeu să-și critice ierarhii.

    Dacă papa nu a venit în România pentru ortodocși ce caută patriarhul ortodox Daniel și toți ceilalți ierarhi să-l întâmpine cu mare bucurie pe acest dement eretic?

    Ce schizofrenie mai e și asta? Te rogi la racla Sfintei Parascheva și apoi te duci să aplauzi venirea unui eretic?

    Își amintește cumva Calistrat Chifan de faptul că avem sfinți mucenici în calendarul ortodox care au murit in chinuri luptând împotriva ereziilor papale catolice?

    *********** de preot de doi bani care vă ține pe toți în înșelare.

    Ce aveți în loc de creier? Meduze?

    Chiar nu mai puteți gândi cu creierele voastre?

    Auzi frățioare, să nu cumva să îndrăznești să-mi faci vreo observație la adresa limbajului pe care îl folosesc. Individul a depășit orice limită și voi umblați ca habaucii.

    Când voi veni la Iași să îl bat pe Calistrat Chifan te chem și pe tine să te uiți. Să nu te apropii că s-ar putea să primești un pumn în freza.

    Nărodule, cum poți dormi noaptea?”

    Fac încă odată precizarea: este fratele meu după trup.

    • Daca limbajul ar fii mai putin colorat ar avea mai mult efect. Altfel acest tip de limbaj ii indreptateste pe ceilalti sa spuna despre ortodocsi ca sunt talibani.

  3. Am depășit de mult faza asta.
    Nu știu ce i-ar mai putea face sa își schimbe percepția asta in ceea ce ma privește.

    • “Buna” marturisire! Deci nu mai conteaza sa marturisim adevarul, Ortodoxia. Conteaza sa ne satisfacem patimile, indiferent de orice altceva. Nu conteaza cel de langa noi, cel catre care marturisim… Aproapele nu mai are importanta. Nu mai conteaza nici ce marturisim: Ortodoxia sau parerea personala sau ce intelege fiecare citind Scriptura sau pe Sfintii Parinti. Si protestantii citesc Biblia, ii dau interpretare proprie, o golesc de dogme si promoveaza mai departe ratacirea rezultata. De ce fac asta? Ca sa-si adoarma constiinta. Ca sa doarma linistiti crezand ca sunt drepti, sunt credinciosi si fac voia Domnului. Din pacate nu asta e calea.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*