Mihai Chirilă în studiul său din 6 noiembrie 2017 afirmă:“Din acest punct de vedere, părtășia este începutul căderii spirituale la capătul căreia cel ce s-a făcut părtaș la erezie ajunge să o propovăduiască cu deplină convingere, devenind eretic complet, în gândire și în faptă.”
Analiza părintelui Spiridon:” Autorul vorbește de o cădere spirituală dar, se ferește să precizeze în ce anume cade cel care s-a făcut părtaș la erezie. Această expresie neclară este lămurită prin ceea ce scrie în continuare vorbind despre “ereticul complet”. Din toate acestea se desprinde ipoteza că există și o stare de eretic incomplet. Deci s-ar putea înțelege că în viziunea sa părtășia la erezie este tocmai această stare intermediară de erezie incompletă. Aici deja apare o foarte serioasă problemă: poate cineva să fie în stare de părtășie cu erezia dar, în același timp să fie și ortodox? Dacă autorul acceptă pentru un creștin ortodox părtaș la erezie că starea lui ar consta într-un amestec de ortodoxie și erezie, aceasta ipoteză ar coincide automat cu una din învățăturile de bază ale ereziei masaliene: adică diavolul și harul pot coexista simultan în sufletul omului. Aceasta erezie a fost combătută și condamnată definitiv de Sfântul Diadoh episcopul Foticeei, Sfântul Cuvios Marcu Ascetul, Sfântul Macarie Egipteanul și alți Sfinți. Dacă autorul susține că părtașul la erezie nu săvârșește niciun amestec între ortodoxie și erezie, atunci însăși expresia de părtășie la erezie devine un nonsens pentru că omul respectiv nu are nicio legătură bisericească cu erezia. Deci nu poate fi acuzat de niciun fel de cădere spirituală – despre care scrie autorul.”
Incepe sa se dezvaluie planul…
https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/06/virusul-partasiei-la-erezie-incepe-sa-ii-cuprinda-pe-cat-mai-multi-chiar-si-pe-ps-longhin/
Învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.
Deci, cine are învățături eretice sau fapte eretice acela are şi cuget eretic.
Deci, cine are comuniune cu erezia acela are şi cuget eretic.
În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia şi primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia sau gândeşte că ar fi un lucru rău să rămână în comuniune cu erezia, dar primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.
Învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.
Deci, cine are învățături eretice sau fapte eretice acela are şi cuget eretic.
Deci, cine are comuniune cu erezia acela are şi cuget eretic.
În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia şi primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia sau gândeşte că este un lucru rău să rămână în comuniune cu erezia, dar primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.
O să te contrazică Mihai Chirilă & comp. Nu ții cont de “ereticii parțiali sau totali”. Evident noi nu susținem asemenea invenții…