Explicații halucinante în Duminica Fiului Risipitor

Astăzi în predica pe care a rostit-o părintele Grigorie Sanda , se poate observa o mostră clară de confuzie și cuget neortodox . Părintele Grigorie continuă sa răspăndească în spațiul public, o teologie fabricată de Mihai Chirilă, vorbind despre o lupta în mediul virtual care nu ar fi după Dumnezeu, deoarece inovațiile pe care le-a produs, nu sunt primite cu brațele deschise de către credincioși , ci dimpotrivă, sunt combătute întrucât nu au un suport patristic. Ne referim la inovațiile cu cea de a 3-a stare conform concluziei părintelui Grigorie din data de 11 Octombrie 2017 :

“În concluzie, în privinţa credinţei avem trei stări:

  1. Starea ortodoxului curat de orice întinare cu ereticii şi erezia
  2. Starea părtaşului la erezie, a acelui ce se clătina în credinţa dar nu a făcut pasul trecerii la erezie
  3. Starea ereticului, a celui ce este membru al adunării ereticeşti. “

În predica de astăzi spune: “Si pentru ca discutiile graviteaza in zona conceptelor de “eretic” si “partasie cu ereticii” sau “erezie” si “partasie la erezie”, ma simt obligat sa aduc unele lamuriri. Unii ne acuza ca am vedea intre Ortodoxie si erezie altceva redat prin sintagma “partasie la erezie”. Va spun si eu ca intre adevar si minciuna nu este nimic, intre lumina si intuneric nu este nimic. “

La această confuzie l-a împins Mihai Chirilă în mod intenționat, pe părintele Grigorie, chiar i-a publicat acest studiu pe site-ul pe care îl controlează, ortodoxinfo.ro. Apoi la ceva timp după acest eveniment, Mihai Chirilă a publicat și el un studiu de 29 pagini despre părtășia la erezie. De această dată Mihai Chirilă nu a afirmat că părtășia la erezie ar fi o a 3-a stare dar nici nu a dezmințit-o. Adică a lăsat posibilitatea, ca oricând dorește, să poată să spună ca nu există a 3-a stare și că noi am înțeles greșit. Cum să înțelegem atunci faptul că părintele Grigorie susține că sunt 3 stări , dar Mihai Chirilă spune că sunt doar două? Și în același timp ei doi cugetă la fel? Acesta este o mostră de gândire ecumenistă, în care fiecare crede ce vrea , dar suntem în comuniune cu toții , fiecare cu adevărul lui.

Redăm mai jos câteva citate din analiza părintelui Spiridon asupra studiului confuz al lui Mihai Silviu Chirilă. Precizăm că până la acestă dată autorul studiului confuz(Miahi Chirilă) nu a publicat nicio explicație cu privire la greșelile pe care le-a lansat în spațiul public singura luare de poziție a fost să se victimizeze pe site-ul său.

Autorul vorbește de o cădere spirituală dar, se ferește să precizeze în ce anume cade cel care s-a făcut părtaș la erezie. Această expresie neclară este lămurită prin ceea ce scrie în continuare vorbind despre “ereticul complet”. Din toate acestea se desprinde ipoteza că există și o stare de eretic incomplet. Deci s-ar putea înțelege că în viziunea sa părtășia la erezie este tocmai această stare intermediară de erezie incompletă.

Aici deja apare o foarte serioasă problemă: poate cineva să fie în stare de părtășie cu erezia dar, în același timp să fie și ortodox?

Dacă autorul acceptă pentru un creștin ortodox părtaș la erezie că starea lui ar consta într-un amestec de ortodoxie și erezie, aceasta ipoteză ar coincide automat cu una din învățăturile de bază ale ereziei masaliene: adică diavolul și harul pot coexista simultan în sufletul omului. Aceasta erezie a fost combătută și condamnată definitiv de Sfântul Diadoh episcopul Foticeei, Sfântul Cuvios Marcu Ascetul, Sfântul Macarie Egipteanul și alți Sfinți.

Dacă autorul susține că părtașul la erezie nu săvârșește niciun amestec între ortodoxie și erezie, atunci însăși expresia de părtășie la erezie devine un nonsens pentru că omul respectiv nu are nicio legătură bisericească cu erezia. Deci nu poate fi acuzat de niciun fel de cădere spirituală – despre care scrie autorul.

În legătură cu categoria preoților despre care au cuget ortodox trebuie făcută o distincție importantă. Există o categorie de preoți care au cuget real ortodox dovedit atât prin discursul antiecumenist, cât și  prin faptele întreruperii comuniunii cu ereticii ecumeniști și  prin suportarea prigoanei din partea lor. Și există altă categorie de preoți care doar își închipuie că au cuget ortodox (sau care sunt lăudați că ar avea cuget ortodox), însă nu au, pentru că prin faptele păstrării comuniunii bisericești cu ereticii ecumeniști(coliturghisire, pomenirea numelui episcopului ecumenist la slujbele și  tainele bisericești, participarea cu ei la aceleași taine, și  altele) dovedesc că au aceeași credință ca și  ecumeniștii. Degeaba mărturisesc prin cuvânt că sunt antiecumeniști, dacă prin fapte și  modelul lor de viețuire susțin pe ecumeniști. Acești preoți care nu întrerupt comuniunea cu ereticii ecumeniști devin, din nefericire, cei mai periculoși susținători ai ierarhilor căzuți în erezia ecumenistă. Acești preoți, prin exemplul lor negativ, sugerează că nu trebuie nicidecum să oprești comuniunea cu ereticii ecumeniști ca să fii un luptător eficient împotriva ecumenismului. Motivele pentru care acești preoți întrețin comuniunea bisericească cu ereticii ecumeniști sunt două: din ignoranță (o fac inconștient dar nu  lipsiți de vinovăție) sau din viclenie (în acest caz o fac în mod conștient). Dacă aceștia ar fi judecați la un sinod adevărat ortodox, rămânând în starea pe care o au acum, ar trebui să dea socoteală pentru imensa sminteală pe care au făcut-o în rândul clericilor și  credincioșilor, prin modelul fals de luptă antiecumenistă pe care l-au practicat și  întreținut. Cine își va asuma răspunderea pentru nenumăratele suflete care după moarte s-au osândit pentru că i-au crezut pe acești preoți și nu au oprit comuniunea cu ereticii, ci s-au înșelat urmând modelul lor așa zis echilibrat?

Pentru oamenii care încă nu înțeleg aceste lucruri, dovada cea mai clară este faptul că ierarhii ecumeniști nu-i prigonesc pe preoții care păstrează comuniunea bisericească cu ei, deși vorbesc clar împotriva ecumenismului. Nu-i prigonesc pentru că sunt înșelați ca și ei, așa că nici diavolul nu-i stârnește pe unii împotriva altora, fiind mulțumit de starea lor.

Comentariul 11

Aici autorul vorbeşte de o împărţire neclar formulată între ereticii propriu-ziși, despre care spune că sunt convinși  de doctrina eretică și o propovăduiesc direct, și alţii- părtași  la erezie- pe care nu îi numeşte eretici. Aceştia din urmă doar acceptă erezia din diferite motive, fără a o propovădui deschis. Autorul evită să arate că aceşti părtași la erezie se găsesc tot într-un păcat de moarte, adică tot eretici, ca și primii. Pe noi nu ne interesează faptul că nu propovăduiesc deschis erezia, ci că, prin faptele lor, susţin prezenţa ereziei în interiorul Bisericii. Faptul că unii oameni aderă din motive diferite la o erezie, și se manifestă în moduri diferite în acea erezie nu înseamnă că pe unii îi putem considera eretici deplin, iar pe alții ca nefiind eretici, ci un fel de categorie greu de definit, adică un fel de oameni care se îndreaptă spre erezie.

În predica de astăzi părintele Grigorie merge pe urmele părintelui Claudiu Buză care , ducându-se la Consistoriu pentru a face recurs la caterisire, s-a rugat cu cei din Consistoriu deși aceia erau eretici. Apoi ,în loc să recunoască că a greșit , să-și ceară iertare public , a început să se dezvinovățească și să se indreptățească pe sine spunând că de fapt cei din Consistoriu nu erau eretici ci… erau părtași la erezie. În predica de astăzi , părintele Grigorie ,în loc să recunoască că a greșit și că de fapt nu există 3 stări, aruncă vina pe cei care l-au combătut pentru această invenție. Nu amintește absolut nimic despre analiza pe care părintele Spiridon a facut-o asupra studiului lui Mihai Chirilă despre părtășia la erezie. De fapt nici nu ar avea ce să mai spună în apărarea ideilor eretice transmise prin acest studiu, întrucât ar reuși doar să se facă de rușine în fața cititorilor.

Părintele Grigorie se plânge astăzi că este calomniat, compromis și ca este atacat pentru că el ( împreună cu grupul condus de Mihai Chirilă) ar lupta contra ereziilor. Dacă grupul condus de Mihai Chirilă( în care părintele Grigorie este doar manipulat neavănd nimic de zis) atunci cum se simt Sfinții Părinți pentru că cineva le răstălmăcește vorbele? Părintele Grigorie , a citit astăzi o predică scrisă de Mihai Chirilă, cel mai probabil, deoarece afirmă că “unii ne acuză că am vedea între ortodoxie și părtășie altceva redat prin sintagma părtășie la erezie”. Se pare că părintele Grigorie “uită” că el a scris un studiu care (cu riscul de a repeta) afirmă: “În concluzie, în privinţa credinţei avem trei stări…”. Părintele Grigorie încearcă să ne prostească în față prin aceste explicații confuze. Adică deși a afirmat că există 3 stări, noi trebuie să înțelegem că de fapt există doar două. Ar fi fost mai bine să recunoască ca a greșit , că s-a pripit cănd a publicat acele inovații sugerate în mod subtil de Mihai Chirilă. Acest comportament ar fi fost unul într-adevăr ortodox, în loc să arunce vina pe alții, să se amăgească spunând că duce lupta cea bună și din această cauză este atacat. Din păcate , părintele Grigorie , în naivitatea lui, nu își dă seama că este folosit de Mihai Chirilă și că va veni momentul să fie îndepărtat dacă nu se va mai supune ordinelor date de acesta. Jocurile pe care le face Mihai Chirilă împreună cu pr Matei Vulcănescu îl depășesc , îl discreditează și îl afundă și mai tare în acestă păcăleală propovăduită de acest grup. Problema va fi , că la momentul în care va realiza că este doar un pion pe tabla de șah, nu va putea să mai dea înapoi, decât dacă recunoaște că a greșit ,dar judecând după episodul cu Pr Macarie de Oituz , sunt puține șanse să facă acest lucru. Ne amintim că în urma colaborării cu părintele Macarie s-a deprins cu practici necanonice , de a da credincioșilor împărtășania acasă , la pachet. Atunci a gasit ca scuza pe Nil Dorobantu care ar fi procedat asemanator in trecut.

Mai departe , în cadrul predicii , părintele Grigorie promovează o altă inovație : există preoți ortodocși dar care pomenesc numele episcopului la Sfânta Liturghie.  Adică se propagă ideea că putem să fim în comuniune bisericească cu ereticii, dar fără să fim eretici. Îl vedeți pe Sfântul Maxim Mărturisitorul spunând asemenea confuzii? Sau pe Sfântul Teodor Studitul?

Oare de ce părintele Grigorie nu îl combate pe părintele Zisis care îi scria mitropolitului său în 2017: “Dacă aș continua să vă pomenesc, aș declara că sunt și eu ecumenist și eretic, pentru că pomenirea numelui episcopului, așa cum v-am explicat în textul meu precedent, înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit. 

sau

Pomenind numele Dumneavoastră ar însemna că(prin pomenire) aș declara ca aș fi și eu ecumenist, cum ca aș avea aceeași credință cu Dumneavoastră și aș minți pe Hristos Dumnezeu care se află pe Sfânta Masă(în momentul pomenirii în Sfânta Liturghie), asa cum mințiți Dumneavoastră acum, și foarte mulți din Mitropoliții Greciei de Nord și Greciei de Sud, cum că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Sinodul Greciei ar „Drept invata Cuvantul Adevarului Tau( a lui Dumnezeu)”.

Noi doar am redat cuvintele părintelui Zisis cerându-i părintelui Grigorie să ne explice aceste confuzii. De ce părintele Grigorie nu îl combate pe părintele Zisis? Răspunsul este simplu : părintele Grigorie nu întelege ce se întămplă în jurul lui, nu realizează că este doar manipulat într-un joc murdar de către actori cu mult mai versați decăt el.  Deci pe de o parte părintele Zisis afirmă în Grecia că cine pomenește episcopul eretic îl minte în față pe Hristos iar în Romania părintele Grigorie (la ordinul lui Mihai Chirilă) afirmă că cei care pomenesc pe episcop nu sunt eretici ci părtași la erezie. O megaconfuzie de care părintele Grigorie nu își dă seama deloc, din păcate părintele Grigorie nu realizează ce lucruri neortodoxe afirmă.

Părintele Grigorie nu ne explică de ce mitropolitul Serafim a slujit la Moscova in 2017 cu patriarhul Kirill si cu alți ecumeniști în predica de astăzi. Ne poate indica o scrisoare a mitropolitului Serfim în care acesta se dezice clar de ereziile din Creta? Evident că nu.

Părinte Grigorie, vă recomandăm să vă opriți, nu vă mai înhăitați cu acești politicieni așa zisi teologi, nu vă prinde acest rol, mai bine ocupați-vă cu rugăciunea, cu enoriașii dumneavoastră. Grupul în care ați intrat vă manipulează fără scrupule și nu reușiți decât să vă faceți de rușine continuând să predicați confuziile de mai sus.

 

1 Comment

  1. În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*