Ortodoxinfo , să tacă toată gura cea vicleană!
Deși gruparea autointitulatului teolog Mihai Chirilă susține că mitropolitul Serafim este ortodox, adevărul iese la iveală. După cum se vede mai jos la începutul lunii februarie 2018 mitr Serafim de Pireu participă alături de alți ierarhi ecumeniști la hirotonirea unui Mitropolit. Evident a fost pomenit numele arhiepiscopului Ieronim al Greciei care la rândul lui pomenește pe patriarhul Bartolomeu. Deși adepții neoecumenismului sustineau sus și tare cum că mitr Serfim ar fi întrerupt pomenirea ecumeniștilor, Hristos ne arată adevărul și minciunile neoecumeniștilor sunt dezvăluite. După cum bine știm neoecumeniștii au inventat o nouă învățătură, diferită de cea a Sfinților Părinți, conform căreia cei care sunt în comuniune bisericească cu ereticii nu sunt eretici ci ortodocși.
Site-ul care a publicat acestă informație, amen.gr , aparține ecumeniștilor. Dacă ar fi vreo minciună și nu ar fi fost adevărată acestă știre, mitropolitul Serafim ar trebui să dea o dezmințire publică. În Grecia se știe foarte clar că mitr Serafim este în comuniune bisericească cu ereticii deci nu este o surpriză pentru nimeni. Toată Grecia știe care este adevărul. Doar în Romania însă, gruparea neoecumenistă condusă de Mihai Chrilă îl promovează pe acest mitropolit ca fiind unul care a întrerupt comuniunea bisericească cu ereticii. Adevărul a ieșit la iveală! Nu vă lăsați păcăliți !
sursa :
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/
http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-neou-mitropoliti-manis-xrysostomou-g
http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-episkopou-thespion-symeon
Multumim pt informatie. Asa este, Mitropolitul Serafim este in comnuniune cu ecumenisti. Trist.
Vedeti asta nu inteleg multi ca nu poti fi si cu Dumnezeu si cu mamona..
Nu există părtășie nevinovată la erezie, așa cum nu există nici cuget ortodox care nu luptă patristic cu erezia.
Calea ortodoxă este una singură și ne este lăsată moștenire de Sfinții Părinți.
Nu avem voie să îi facem nici un update, ci este simplu: ori mergem pe calea ei și suntem prigoniți, ori nu, și atunci stăm… la căldurică.
Serafim de Pireu slujeste cu episcopi compromisi
http://www.amen.gr/article/deka-xronia-xoris-ton-xristodoulo-foto
http://www.amen.gr/article/deka-xronia-xoris-ton-xristodoulo-foto
http://www.amen.gr/article/i-xeirotonia-tou-neou-episkopou-androusis-konstadiou
Canonul apostolic 31,canonul 15 al Sinodului I-II au fost scrise de Sfinti Parinti traitori,la ei comuniunea era traita duhovniceste cu adevarat.Cand un Sfant Parinte isi pomenea Episcopul ii simtea sufletul in Hristos si i se inchina in Duh.Aveau si darul deosebirii duhurilor iar daca episcopul avea duh eretic,il cerceta refuzand apoi a-l pomeni sau a i se inchina.In timpurile actuale cand si Sfinti mai recenti recunosc cat de putini ierarhi,cler duhovnicesti traitori (nu mai spun de mireni) ce sa mai pomenesti de comuniune,ingradirea de eretic cand nu avem trairea constienta contemplativa cu propriul suflet,propria minte in Hristos,fiind incalciti in duhul lumesc,morti sufleteste,rugaciunile noastre nu depasesc vama ratiunii,inca ispitindu-le arhiconii,de aici si instabilitatea propriei credinte…Ne mai simtim noi si aproapele sa putem gestiona comuniunea cu el?!Bâjbâim pe intuneric,orbi judeca pe orbi…
“Să nu îndrăzneşti să ridici mâna ta cea slabă pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, păzeşte-te tu însuţi de ea, şi-ţi va fi de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui.”Sf. Ignatie Briancianinov.
Vremea este a cernerii,scapa cine poate,cine se smereste mai mult si cere ajutorul de la Dumnezeu.
NU TOȚI PREOȚII AU PUTEREA DE A LEGA ȘI DEZLEGA !
– Sfântul Simeon Noul Teolog – Cateheze
”Aşa au fost la început, fraţilor, apostolii? Aşa urmaşii apostolilor? Aşa părinţii şi învăţătorii noştri? Vai de înfricoşătoarea îndrăzneală a unora ca acestora, căci nu numai în ce priveşte banii văzuţi se fac vânzători şi furi de cele sfinte, ei, cei ce nu se uită decât la pungă, dar îndrăznesc să se atingă chiar şi de însăşi bogăţia cea dumnezeiască, pentru că nu se ruşinează să zică: „Al nostru este a lega şi dezlega[Mt 16, 19;18,18] şi acest lucru noi l–am primit, în viaţa de faţă, de sus!”
O, neruşinarea, ca să nu zic ultima nebunie a lor!
De la cine, spune-mi, tu, şi pentru ce ai primit această putere de sus [In 19, 11]?
Pentru că ai lăsat toate şi ai urmat lui Hristos [Mt 19,27 par]? Pentru că ai dispreţuit slava pământească? Pentru că te–ai făcut smerit cu duhul [Mt 5, 3; 11, 29;Ps33, 19]?
Pentru că ai vândut toate şi le–ai dat săracilor [Mt 19, 21]?
Pentru că ţi–ai pierdut sufletul tău sau l-ai omorât pentru lume[Col 3, 5;Ga6, 14] şi nu l–ai mai găsit în nici o voie a cărnii [Ef2,3; In1, 13]?
Sau ai auzit oare şi tu, ca şi ucenicii lui Hristos în vechime, de la El însuşi suflând asupra ta şi zicându-ţi: „Ia Duh Sfânt! Cărora le vei lăsa păcatele, lăsate vor fi şi cărora le vei ţine, ţinute vor fi!“[In20, 22-23]?
„Dar puterea aceasta e a preoţilor“, zic ei. Ştiu şi eu; adevărat e acest lucru.
Dar nu a tuturor preoților, nici a celor ce sunt doar preoţi pur şi simplu, ci a celor ce slujesc Evanghelia în duh de smerenie [Dn3, 29] şi duc o viaţă ireproşabilă, a celor ce s-au înfăţişat mai întâi pe ei înşişi Domnului [Rm 6, 16; 12, 1] şi aduc în chip duhovnicesc în templul trupului lor [7Co6,19] drept jertfă desăvârşită, sfinţită şi bine plăcută închinarea lor curată [Rm1, 21; Iac1, 27] fiind primiţi, înfăţişaţi [cf. Evr 9,24] la jertfelnicul celor de sus, şi aduşi de Arhiereul Hristos lui Dumnezeu Tatăl ofrandă desăvârşită, prefăcuţi, schimbaţi şi transfiguraţi prin puterea Duhului în Hristos Cel ce a murit pentru noi şi a înviat în slava Dumnezeirii; a celor care se căiesc şi plâng cu smerenie desăvârşită ziua şi noaptea şi se roagă cu lacrimi nu numai pentru ei înşişi, ci şi pentru turma cea încredinţată lor şi pentru toate sfintele lui Dumnezeu biserici din lume, şi nu numai atât, ci şi plâng cu amar înaintea lui Dumnezeu pentru păcate străine,neavând nevoie de nimic mai mult decât de hrana absolut trebuincioasă, nici preocupându-se cu vreo îngrijire sau desfătare a trupului, ci care „umblă”, precum este scris, „în Duhul şi nu mai săvârşesc pofta cărnii” [Ga 5, 16]; care nu preferă din pricina dreptăţii şi poruncii lui Dumnezeu nici pe sărac nici pe bogat, nici pe stăpânitor nici pe cel stăpânit, nici chiar pe cel ce poartă diadema [împărătească]; care nu se înmoaie, nu trec cu vederea sau încalcă porunca lui Dumnezeu Cel peste toate, nici sub pretext de milă, nici pentru dăruire de daruri, nici pentru frică, nici pentru iubire nici pentru orice alt lucru văzut sau nevăzut.
A unora ca acestora este faptul de a lega şi dezlega [Mt 16, 19; 18, 18], de a săvârşi cele sfinte şi a învăţa, nu însă a celor ce au primit votul şi hirotonia [alegerea] numai de la oameni, „căci nimeni, zice [Scriptura], nu–şi ia de la sine cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu” [Evr 5, 4].
Nu a zis: cel ce a primit votul de la oameni, ci cel ce a fost mai înainte hotărât şi rânduit spre aceasta de Dumnezeu.
Căci preoţii făcuţi din oameni şi prin oameni sunt furi şi tâlhari, precum a zis Domnul: „Eu sunt uşa. Toţi câţi au intrat şi intră nu prin Mine, ci sar pe altundeva, sunt furi şi tâlhari.“ [In10,7.9.1].”
Vedeți ? Dacă pentru simoniaci și cei asemenea harul nu mai lucrează, cu atât mai mult pentru erezie !
Așadar, ”deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” ! (Efeseni 5, 14)