Proloage 6 Octombrie – Cuvânt din viața Sfântului Andrei și a lui Epifanie
”Odată, fericiții, șezand și vorbind, iată și diavolul a venit acolo și îl ispitea pe Epifanie, pe care numai Andrei îl știa. Și se mâniase asupra lui blestematul și a zis Andrei către el cu mânie: “Du-te de aici, necurate vrăjmașule!” Zis-a demonul lui Andrei: “Așa netrebnic și lenes ca tine, nu este niciunul în tot Constantinopolul. Iar de voiești ca să-ți spun ție mai drept, să știi că vor veni vremi, când meșteșugirea mea va pieri, căci, în acea vreme, oamenii vor fi mai răi decât mine, încat și copiii cei mici vor fi cu vicleșugul mai mari decât cei bătrâni. Atunci eu voi începe a mă odihni și nu voi mai învăța nimic pe fiii oamenilor, pentru că ei singuri, de la sine, vor începe a facea toată voia mea”.
Și a zis Andrei către dânsul: “Cum știi tu, de vreme ce demonul nu poate ști nimic mai dinainte?” Și a zis demonul: “Tatăl nostru, satana, a cunoscut că, în iad șezând, vrăjește de toate și de acolo ne spune nouă toate, că neamul nostru nu știe nimic”. Zis-a Andrei: “De care păcate se veselește neamul vostru mai mult?” A zis demonul: “De slujirea idolilor și de fătărnicie, de răutatea față de aproapele, când cineva începe a urâ pe altul, și de păcatul sodomiei, de beție, de iubirea de argint, de acestea ne veselim mai mult”. Iar Andrei a zis: “Dar când cineva se leapadă de lucrurile voastre, pe care le-a facut mai înainte, cum îl suferiti?” Și demonul a zis: “Știi mai bine decât mine, cât este de cumplit, dar nădăjduim a-l întoarce pe el la noi și-l răbdăm, luând mângâiere dintr-aceea că multi, lepadându-se de noi și venind la Dumnezeu, apoi, iarăși, s-au întors la noi și s-au făcut de ai noștri”. Iar cănd demonul și-a dat răspunsul de lucrurile sale, atunci Sfântul a suflat asupra lui si îndată s-a stins. ”
Be the first to comment