Canonul 33 Al Sinodului de la Laodiceea : ”Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii și cu schismaticii.”
3 iunie 2018: Mitropolitul Serafim slujește și se inchină patriarhului eretic Bartolomeu după cum se poate vedea în filmul de mai jos începănd cu minutul 22:40.
Degeaba ”fanii” acestui mitropolit, membrii ai grupării neoecumeniste conduse de autointitulatul teolog Mihai Silviu Chirilă, vor să îl scoată basma curată. Imaginile de mai jos sunt grăitoare.
Mai multe detalii despre acest eveniment puteți citi la http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/06/05/leul-din-pireu-si-ereticii-ecumenisti-prieteni-sau-doar-amici-intru-reaua-ascultare/
Sfântul Paisie Agioritul spunea in 1978 într-o scrisoare a sa:” Duhul european crede că și problemele duhovnicești pot intra in Piața Comună.Pe toate le nivelează.Pe de o parte, ortodocșii sunt superficiali și vor să facă pomovare, “misiune”, convoacă, chipurile, congrese, ca să se facă vâlvă,să scrie ziarele și cred că astfel promovează Ortodoxia, dar de fapt fac ghiveci cu ereticii. Încep apoi zelotiștii convinși, care ajung la cealaltă extremă, încât spun și hule despre Tainele celor care țin calendarul nou și smintesc suflete care au evlavie și sensibilitate ortodoxă. De cealaltă parte, eterodocșii vin la congrese, fac pe dascălii, iau materialul duhovnicesc cel mai bun pe care îl găsesc la ortodocși,îl prelucrează în propriul lor atelier, pun culoarea și firma lor și îl prezintă ca prototip, iar lumea ciudată de astazi este impresionată de asemenea lucruri ciudate și se distruge duhovnicește”.
Suna cunoscut? Gruparea Mihai Chirilă cu ghiveciul cu ecumeniștii și gruparea preotului Ioan cu hule și blasfemii. Deci nimic nu este nou, aceștia fiind înrâuriți de aceiași demoni actionează precum acum 40 de ani…
Fratilor,lasatii in pace,ca sunt;moderati;si cu dracu si cu Dumnezeu!
Domnul sa ii lumineze, Domnul sa ii intelepteasca,Domnul sa ii miluiasca si sa le descopere Adevarul!
Supliment la urarile de mai sus:
https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/06/faptul-ca-horepiscopii-nu-pot-hirotoni-alti-episcopi-sau-horepiscopi-e-un-argument-suficient-care-sa-demonteze-toata-minciuna-bombastica-despre-schisma-episcopului-artemie-scornita-de-cei-care-ii-just/
Dacă a sta la un pas de un ereziarh și a i te închina în mod REPETAT în timp ce i se cântă „Pe stăpânul și arhiereul nostru…” înseamnă ortodoxie, cuget ortodox, mărturisire, împotrivire față de panerezia ecumenistă și toate celelalte cuviincioase unui adevărat ierarh ortodox, atunci este clar că cei ce văd așa „realitatea” au probleme nu cu dioptriile, ci cu altceva…
Doamne miluiește și vindecă de întunecarea minții!
Iar pentru Bartolomeu, Serafim și toată ceata lor – ANAXIOS !
„Nu exisă situație ca un om de altă religie sau eretic, să rămână în înșelare, atunci când este bun și iubitor de oameni. Întotdeauna Dumnezeu îl va conduce la Biserica Sa. Dacă se întâmplă însă să rămână în înșelarea sa, atunci cu siguranță există o altă patimă pe care o are, cum ar fi slava-deșartă, nepăsarea sau lenea sufletească, lipsa de grijă față de propria mântuire. Dumnezeu îi atrage la Sine pe cei ce se găsesc în înșelare, atunci când au viața curată.”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Viețile Sfinților 4 martie : “Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părţile Lichiei. Din tinereţe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfinţitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt şi, acolo vieţuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoinţe duhovniceşti, s-a întors iarăşi la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârşitul împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr (408-450), şi s-a sălăşluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.
În zilele petrecerii lui în Palestina, împărăţind Marchian şi cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinţilor Părinţi, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, şi a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristos, şi pe care i-au afurisit Sfinţii Părinţi.
După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca şi cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credinţe, iar învăţătura lui Nestorie ar fi înnoită.
Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ţinând de reaua credinţă a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulţi sfinţi şi pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soţia împăratului Teodosie cel Tânăr şi care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei şi al multor monahi palestinieni înşelaţi de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuşi a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemişcaţi întru dreapta credinţă, aceia, prin neliniştea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietăţile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul şi ceilalţi sfinţi.
Într-acea vreme, s-a amăgit cu înşelăciunea eretică şi Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viaţa Cuviosului Eftimie: “A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieţii monahiceşti le trecuse şi bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.
Acela, biruind şi izgonind pe diavolii cei nevăzuţi, a fost împiedicat şi amăgit de diavolii cei văzuţi, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numeşte Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălăşluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învăţătura dreptei credinţe, a lepădat vătămarea eretică şi s-a întors la dreapta credinţă, căindu-se foarte mult de înşelăciunea sa de mai înainte”. Aceasta povesteşte Chiril despre dânsul.
Inchinatorii la idoli nu se mantuiesc!
Din cauza inchinarii la idoli, oamenii sunt tinuti in inselare, ca iubesc slava desarta si bunatatea nu este intru ei ci cumplita trufie care l-a dus pe Lucifer la caderea in intunericul cel mai de jos, de-aia aleargau multi preoti dupa tradatori ca patriarhul Teoctist si multi mireni cazuti in transa dupa Ilya al Georgiei si ii numesc marturisitori pe acesti eretici intunecati spurcati de arhiconii diavolilor sa faca minuni mincinoase! De-aia oamenii isi aleg astfel de idoli harismatici si iubitori de slava desarta, pentru ca si slava desarta este intru ei, si sunt dupa chipul si asemanarea guru-lui pe care si l-au ales! Incet incet, mai taie cate un gura de pe lista, dar pana nu ii vor taia pe toti acesti guru ai Noii Ere, vor fi orbi si nu vor vedea Adevarul si vor blasfemia pe Sfantul Duh, pacat care nu li se va iarta nici aici, nici in veacul viitor!
Paganismul intra cu putere in cultura tinerilor, sub aspectul unor festivaluri cool. Iata un articol care aduce un pic de lumina.
https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2018/06/27/festivalul-untold-o-experienta-spirituala-demonica/